Fără Tine Doamne,
Ce-aș putea eu fi,
Făr-a Ta iubire,
Unde aș sfârși,
Făr-a Ta putere,
Cum m-aș ridica,
Când mă duce vântul,
Să știu valea grea.

Fără de lumină,
Înspre ce aș fi,
Făr-a Ta-ndurare,
Ce-o am zi de zi,
Cum oare-aș străbate,
Apele ce vin,
Pline de-apăsare,
Și de-adânc suspin.

Fără Tine-n viață,
Cum eu aș putea,
Ca să urc calvarul,
De pe Golgota,
Cu o cruce-n spate,
Plin de răni ce dor,
Dar cu-o țintă... cerul,
Înspre care zbor.

N-aș putea o clipă,
În picioare-a sta,
Fără de iubirea,
Care se năștea,
Pe o cruce-n sânge,
Ce din Tine-a curs,
Ca să am puterea,
Să privesc în sus.

Fără Tine Doamne,
Aș fi rătăcit,
Nimenea vre-o dată,
Nu m-ar fi iubit,
Căci numai la Tine,
Eu am întâlnit,
Dragostea măreață,
Ce m-a cucerit.

Ea m-a pus pe urma,
Pașilor ce-odat,
Dealul suferinței,
Greu ei l-au urcat,
Să-mi dai mântuire,
Când eu voi sfârși,
Alergarea vieții,
În măreața zi.

Fără Tine Doamne,
Eu pierdut aș fi,
Valurile vieții,
Iute m-ar lovi,
Aș fi dus în largul,
Mării să sfârșesc,
Unde nu e viață,
Nu e loc ceresc.

Cât de minunată-i,
Viața cu Isus,
Fără El nu-i soare,
Stă mereu ascuns,
El e călăuză,
Ancoră mereu,
Numai unu-i Domnul,
El e Dumnezeu.
Amin