Nu-ţi apleca urechea la vorbe-nşelătoare
Şi nu-ţi opri piciorul la sfaturile rele,
Chiar dacă-ţi par plăcute, pot fi otrăvitoare
Şi s-ar putea vrăjmaşul uşor să te înşele.

Atât de simplu cade în laţul lui ca pradă
Acel ce nu veghează la orice pas al vieţii,
Cel ce nu ia aminte pericolul să-l vadă
De când deschide ochii, din zorii dimineţii.

Pune-ţi sub strajă ochii oprind orice privire
Ce ţi-ar trezi vreodată dorinţe rele-n minte,
Căci toată frumuseţea din falsa lor sclipire
N-are decât menirea fiinţa să-ţi alinte.

Să retrezească-n tine a firii pofte-amare
Crezând c-aici găsi-vei motiv de împlinire,
Întâi îţi dau plăcerea profund amăgitoare
Şi-apoi îţi iau voința deplin în stăpânire.

O, vai... Ce tristă stare, când te-a cuprins orbirea,
Când eşti vândut rob firii, sclav în a ei robie...
Tu cauţi în pofte-amare zadarnic fericirea
Şi tot ce ţi se-ntâmplă e doar o agonie.

Când vei deschide ochii, te va cuprinde teama
Văzând cumplita-ţi stare unde te-a dus păcatul...
Până n-ajungi acolo, opreşte-te, ia seama,
Întoarce-te la Isus şi Îi ascultă sfatul!