Nume divin, măreț şi fără seamăn
Tu, Cel ce eşti a toate Creator,
Celui sărac îi eşti un frate geamăn
Şi celui păcătos Mântuitor.

Tu faci să crească firul ierbii-n soare
Şi-ntinzi covorul de culori măiestre
De minunata florilor splendoare,
Ce râd în soare-ntinse la ferestre.

Tu urmăreşti cu ochiul Tău furnica
Ce-aleargă să adune în grânar,
Ai învăţat să zboare rândunica
Fără să ţină cont de vreun hotar.

Tu faci să se rotească-n gol pământul
Şi-asculţi pe cel ce strigă în nevoi,
Tu nu Ţi-ai încălcat nicicând Cuvântul,
O, Doamne Sfânt, ce bun eşti Tu cu noi!

Tu vezi din cer mereu a mea purtare
Şi-n taină-mi cercetezi ai mei rărunchi,
Cu ochiul Tău îl vezi pe fiecare
Şi-n Faţa Ta se-apleacă-orice genunchi.

Dreptate Ta nu are-asemănare,
Că Tu nu Te răzbuni nicicând cu ură...
Chiar dacă omul calcă în picioare,
Nesocotind a Ta Învăţătură.

Ne-ai arătat ce-nseamnă bunătatea
Când noi căzut-am Doamne în păcat,
Ca să nu-Ţi calci Cuvântul şi Dreaptatea,
În locul nostru Sângele Ţi-ai dat.

De-aceea, vreau să fii Stăpân în mine,
Duhul Tău Sfânt Îl vreau conducător,
Şi-n ceasul când în taină cel rău vine,
Eu vreau să ştiu că Tu mi-eşti ajutor.