O, Doamne, dă-mi cereasca-nţelepciune
Ce-n lume adevărul mi-l arată,
Să fiu ferit de orice-ntinăciune
Şi să trăiesc viaţă-mbelşugată.

Deschide-mi ochii şi îmi dă putere
Să mă dezbrac de vechile veşminte,
Fereşte-mă de orişice cădere
Şi-nvaţă-mă principiile sfinte.

Învață-mă să Te cinstesc pe Tine
Ca Domn şi Suveran, Stăpân pe toate,
Cu-a dragostei lumină intră-n mine
Şi-alungă orice soi de răutate.

Căci Tu urăşti din veacuri viclenia
Şi pe acel ce face nedreptatea;
Tu nu îngădui ura şi mânia,
Din Tine izvorăşte bunătatea!

Tu Îţi deschizi cămările Divine
Celor ce dau ultimul colţ de pâine,
Acelor ce se-ncred deplin în Tine
Şi nu se-ntreabă azi ce va fi mâine.

Urăşti câştigul strâmb şi mişelia,
Şi laşi adesea focul să le ardă,
Dar dai câştig deplin şi bucuria
Acelui ce învaţă-ntâi să piardă.

Tu îi urăşti pe cei ce cu trufie
Îşi caută înălţarea fără frică,
Şi îi înalţi pe-acei ce din robie
Cu dragoste pe alţii îi ridică.

Neînţeleasă este Sfânta Ta gândire
De omul cel firesc, fără credinţă,
Cel ce nu crede că doar prin iubire
Se-ajunge la suprema biruință.

Stăpâne Dumnezeu, Preasfinte Tată,
Învață-mă trăirea ce m-ar face
În lumea-aceasta-atât de tulburată
Să fiu mai bun, mai sfânt, mai plin de pace...