Parcă visam în ceasul izbăvirii,
Când Domnul ne aduse înapoi
Pe-acei ce îi credeam sortiţi pieirii,
Pe fraţii noştrii, prinşii de război.
Ne întrebam atunci cu bucurie
Ce mari minuni făcut-a Dumnezeu?
A scos pe-ai noștri dragi din grea robie
Unde i-a dus mânia celui rău.
Cântam atunci cântări de mulţumire
Căci Domnul ne dăduse biruinţa,
Şi de aceea credem cu tărie
Căci munţii-nalţi îi va muta credinţa.
Îngenuncheaţi, privim în depărtare
Şi mâna streaşină la ochi ne-am pus,
Mai aşteptăm cuprinşi de întristare,
Întoarcerea acelor ce s-au dus
Să guste din a lumii fericire
Şi-au ajuns robi în chinul ei amar...
O Doamne, Te rugăm, dă izbăvire,
Adu-i 'napoi cât mai există har!
Doar Ţie Îţi aducem mulţumire
Căci numai Tu ne vei da biruinţa...
Noi ştim acum şi credem cu tărie
Căci munţii-nalţi îi va muta credinţa!
Cei ce plângând în holde pun sămânţa,
Se-ntorc-napoi cu bucurie,
Căci cei ce seamănă cu lacrimi
Vor secera cu veselie!
Amin. Belciu Ilie - 14.08. 2001