Pe drumul lepădărilor de sine
Păşesc în moarte pas cu pas mai jos,
Căci vreau să moară firea rea din mine,
Şi eul vechi ce rob legat mă ţine,
Şi-apoi să-ncep, aşa cum se cuvine,
O viaţă împreună cu Hristos.
Vreau să-ndepart din viaţa mea mândria,
Și goana după slavă şi onoare,
Vorbirile de rău şi vrăjmăşia,
Nemulțumirea, ura, lăcomia,
Ce-mi fură-adesea pacea, bucuria,
Și mă cufundă-n lucruri trecătoare...
Căci nu e înviere fără moarte
Cum nu-i nici răsărit fără apus...
Nu pot fi scris în a Vieţii Carte
Dacă iubesc plăcerile deşarte,
Păcatul, ce de Tatăl mă desparte,
Şi nu-mi trăiesc viaţa cu Isus!
Nu pot trăi viața-n curăţie
De firea mea nu-i zilnic răstignită!
Căci firea-mi nu doreşte părtăşie,
Trăirea-n pace şi în armonie;
Ea caută ură, ceartă, viclenie
Și-o viaţă-n pofte şi plăceri trăită.
O Doamne, dă-mi puteri în slăbiciune
Căci fără Tine, nu există biruinţă!
Revarsă-n mine sfânta-nţelepciune,
Dorinţă după multă rugăciune,
Să mă pot Voii Tale blând supune
Şi să-mi trăiesc viaţa prin credință...
Veghind în bucurii şi-n zile grele,
Când sunt pe munţi înalţi sau jos în vale,
Să nu cad pradă gândurilor rele,
Ce-mi dau târcoale vrând să mă înşele...
Să Te declar Stăpân al vieţii mele
Şi să trăiesc la umbra Mâinii Tale.
Amin. 15.09.2002. Belciu Ilie