O linişte acoperise-ntreg pământul,
Parcă şi câinii-n lanţ au adormit...
Se-oprise să mai sufle chiar şi vântul
Iar cei ce stau de veghe-au aţipit...
Din depărtări, parcă simţeai primejdii
Căci întunericul acoperise valea
Şi bâjbâind în bezna deznădejdii,
Drumeţul parcă nu-şi mai vede calea.
Dar undeva, departe-ntr-o odaie
La umbra unei raze de lumină,
Zece fecioare-așteaptă cu răbdare
Pe Mirele, ce-ntârzie să vină.
Dar deodată, chiar în miez de noapte
Un strigăt a străpuns întreaga zare:
“Iată că vine Mirele! Fiţi gata
Spre ai putea ieşi-n întâmpinare”...
N-a fost un vis, a fost o prevestire
Scrisă-n Scripturi, şi se va împlini...
Străjerul de pe zid ne dă de ştire
Că Mirele-I aproape... Va veni!
Mai ai azi timp să-ţi cercetezi viaţa...
Ţi-ai pregătit un strai de sărbătoare?
Când Mirele pe nori şi-arată Faţa,
Îi vei putea ieşi-n întâmpinare?
Întoarce-te cu lacrimi de căinţă
La Cel ce a murit şi pentru tine...
Cât încă poţi primi doar prin credinţă
Un loc în Cer, căci Isus iarăşi vine!
Amin. Februarie 2001. Ilie Belciu