Nu pot să trăiesc de nu-Ți simt părtăşia,
În ea eu găsesc siguranţă deplină,
Prezenţa Ta-mi dă pe pământ bucuria
Şi-n ceasul de cumpănă-mi face lumină.

Eu vreau să-Ţi simt Mâna ce-mi mângâie fiinţa
Şi Aripa unde-mi găsesc eu scăparea,
Când de îndoieli mi-e lovită credinţa
Şi munţi de necazuri încearcă răbdarea.

Mi-e teamă să nu mă laşi singur vreodată
Căci fără de Tine viaţa-i osândă...
Fără mângâierea Iubirii de Tată
Şi fără Privirea Ta dulce şi blândă.

De-aceea, umil vreau să stau lângă Tine,
Pe Urmele Tale smerit să păşesc,
Şi-atunci când furtuna în viața mea vine
Să rabd fără murmur, să iert, să iubesc.

Aceasta îmi este a vieţii dorinţă,
Ascultă-mi azi ruga, o, Tată Preasfânt...
Mă leagă de Tine mai mult prin credinţă
Şi Lege să-mi fie al Tău Sfânt Cuvânt!