De-atâtea ori vin clipe când sunt greu încercat,
Când sunt cu uşurinţă învins de-al
meu păcat,
Cumplite stări deşarte întunecă-al meu gând,
Răpindu-mi bucuria din sufletu-mi flămând.

Mă îngrozesc o, Doamne, câte porniri nebune,
Câte trăiri murdare, câtă deşărtăciune
Îmi stăpânesc adesea întreaga mea gândire,
Uitând de voia-Ţi sfântă şi marea Ta iubire.

Vreau să uit viaţa tristă, să uit al meu trecut,
Acele vremuri Doamne, când nu Te-am cunoscut...
Să mă dezlegi de timpul trecut întunecat,
Să-l pot uita Isuse, cum şi Tu l-ai uitat.

Mă umple Tu de pace, mă fă încrezător,
În Harul Tău cel mare a toate iertător,
Să-Ţi pot simţi iubirea ce zilnic mă-mpresoară
Atunci când gânduri rele în mintea mea coboară.

Să fiu zdrobit în suflet de vraja re-ntâlnirii,
Dă-mi iarăşi Bucuria cerească-a Mântuirii,
Dă-mi liniştea deplină în marea Ta-ndurare,
Să pot simţi în suflet, din plin, a Ta iertare...