Tată Ceresc, priveşte cu-ndurare
Peste poporul tău răscumpărat,
Şi-ncepe printe noi o cercetare,
Prin Duhul Tău cel Sfânt şi Minunat.

Să ne putem vedea nevrednicia
În faţa Slavei Tale, Tată Sfânt,
Și răul ce ne fură bucuria
Să fie pentru totdeauna-nfrânt.

Căci în a vieţii scurtă primăvară,
Noi semănăm cum Tu ne-ai învăţat,
Dar Tu eşti cel ce face să răsară
Adeseori dintr-un pământ uscat,

Holde frumoase, pline de viaţă,
Pe suprafața-ntregului Pământ
Şi-apoi în orice dimineaţă,
Le uzi cu roua Duhului Tău Sfânt.

Dar şi cel rău în noaptea-ntunecată
Când totul pare-n beznă cufundat,
Aruncă din sămânţa lui stricată,
Acolo unde noi am semănat.

Şi-n scurtă vreme, răsărind neghina
Obraznică şi neţinută-n frâu,
Înfăşurându-i ca un laţ tulpina,
Râzând se-nalță mai presus de grâu.

Noi am dori cu râvna noastră mare
Holdele sfinte să le curăţim,
Să smulgem iarba rea, otrăvitoare,
Crezând că Voia Ta o împlinim.

Dar Tu ne-nveţi să răspândim lumină
Şi cu răbdare, până la sfârşit,
Să nu privim cu teamă la neghină
Că vremea judecății n-a venit...

Acum neghina ţine strâns legate
De firul ei urât şi blestemat,
Fire de grâu curate și nevinovate
Ce popartă-n spicul lor un rod bogat.

Nu smulgeţi încă firul de neghină,
Că din prea multă râvnă s-ar putea
Să smulgeţi pentru veci din rădăcină
Şi grâul care creşte lângă ea.

Mai este printre noi, născut din fire,
Un frate pregătit să facă rău;
În vorba lui nu desluşeşti iubire
Că nu L-a cunoscut pe Dumnezeu...

Dar are-n jur o lume minunată:
Copii, soţie, poate chiar nepoți;
Dacă vei încerca să-l smulgi vreodată,
S-ar prea putea uşor să-i smulgi pe toți.

Cu dragoste şi multă-ngăduinţă
Priveşte totdeauna-n jurul tău,
Că Cel ce-aduce-n toate biruinţă
A fost şi va rămâne Dumnezeu.

El va stârpi neghina blestemată
Şi pomul fără rod îl va tăia,
Şi printr-o sfântă, dreaptă judecată
În focul veşnic le va arunca.

Creştine drag, nu mai privi cu ură
La cel căzut, robit de-al său păcat,
Căci în a lui Isus învățătură
Oricât de rău ai fi, poţi fi iertat.

Crezându-te curat şi fără vină
Ai grijă să nu fii doar fariseu,
Şi nu cumva să fii găsit neghină
Când te va cerne-n sită Dumnezeu!