Tu m-ai chemat cu bunătate
De pe cărările străine
Să calc pe urmele-Ți curate,
Cu teamă sfântă şi dreptate.
Dar mai întâi şi-ntâi de toate,
La lepădarea mea de sine
Tu m-ai ales dintr-o mulţime
Scăldată-n patimi şi ruşine,
Mi-ai croit calea din vechime,
Şi oportunităţi sublime
Dar azi mă vrei în întregime
Cu gelozie pentru Tine.

Tu m-ai chemat la curăţie,
Chiar dacă trec printre gunoaie
Să lupt mereu cu vitejie,
Cu-a răului împărăție
Şi a păcatului furie
Când se revarsă în şuvoaie,
Prin Harul Tău stau în picioare
Pe Stânca vieţii neclintită.
Îmi stâmpăr setea din izvoare
Ce curg din Stânca salvatoare,
Deşi e azi printre popoare
Lovită şi batjocorită.

Pe Calea Crucii Tale sfinte
Nu mă laşi singur niciodată...
M-ai îmbrăcat ca un Părinte,
Cu-mpărăteştile-Ţi veşminte,
În orice pas făcut 'nainte
Îți simt iubirea Ta de Tată.