Ridică-ţi azi privirea spre bolta cea senină,
Pe care străluceşte slăvitul păcii soare,
Făcând loc ca să intre o rază de lumină
În mintea ta cuprinsă de bezna-nşelătoare.

Cu mintea luminată de raza cea divină,
Vei şti să mergi pe calea ce duce-n biruinţă;
Să poţi cunoaşte grâul şi bobul de neghină,
Şi-adevărata viaţă trăită-n pocăință.

Nu-ţi adăpa ființa adesea istovită
Din apele amare-a izvoarelor de ură,
Căci apa-nşelătoare e-atât de otrăvită
Că poate să omoare cu orice picătură.

Îţi dă mereu târcoale un gând de răutate
Ce îţi aduce-n suflet dorinţa răzbunării,
Când simţi la uşa minţii amăgitor cum bate,
Alungă-l de la tine şi dă-l pe veci uitării.

Nu zăbovi o clipă lăsând lucruri stricate
În mintea ta să-şi facă vreun adăpost vreodată;
Fugi de plăceri murdare şi gânduri necurate,
Să-ţi poţi păstra întruna conştiinţa ne-ntinată.