Să nu te părăsească bunătatea.
În duhul ei rămâi un luptător
De neînvins, luptând cu nedreptatea,
Întotdeauna blând şi iertător.

Să nu te părăsească bunătatea
Şi-atunci când treci prin ceasul cel mai greu.
Să ai pe faţa ta seninătatea,
Unui copil născut din Dumnezeu.

A bunătăţii roadă-mbelşugată
Sclipind ca o podoabă de cristal,
Cu cinste să o porţi la gât legată
Când eşti lovit de-al răutăţii val.

Le scrie pe a inimii tăbliță
Cu slove mari, să poţi uşor citi,
Când răutatea bate la portiţă
S-o poți fără de teamă izgoni.

Căci bunătatea şi credincioşia
Acolo unde zilnic nu lipsesc,
Fac să troneze pacea, bucuria
Şi-alungă gândurile ce robesc.

Fii credincios pânʼ la sfârşitul vieţii
Şi plin de bunătate-n orice zi,
Şi vei avea secretul frumuseţii
Ce doar în bunătate-l poţi găsi.