Atotputernic Mare Dumnezeu,
De necuprins în Fapte şi Cuvânt,
Tu Eşti nădejdea sufletului meu,
În pribegia pe acest Pământ.

Eşti Autorul marilor lucrări,
Acelaşi neschimbat de la-nceput,
Tu Cerul l-ai desfăşurat în zări,
Şi Ţi-ai făcut Pământul aşternut.

Printr-un Cuvânt Tu potoleşti furtuni
Şi valurile-n loc le poţi opri,
Când Tu lucrezi se-nfăptuiesc minuni
Și nimeni nu se poate-împotrivi.

Sărmanul om își face dumnezei
Şi se închină lor în mintea sa,
Dar nu va fi niciunul dintre ei
Să-l poată în necazuri ajuta.

Doar Tu Eşti Cel ce vine-n ajutor
Şi lacrimile-i ştergi de pe obraz,
Acelui ce Te cheamă-ncrezător,
În vremurile triste de necaz.

Nemărginită este Slava Ta
Ce se ridică mai presus de nori,
În jocul stelelor o pot vedea
Şi-n cântul păsărelelor din zori.

Primeşte Doamne a laudei închinări
Şi jertfa ce-Ți aduc prin al meu cânt,
Să se audă-n depărtate zări
Puternic Dumnezeu, Măreţ şi Sfânt!