1. Atotputernic, mare Dumnezeu,
De necuprins în fapte și-n cuvânt,
Tu ești nădejdea sufletului meu
În pribegia mea pe-acest pământ.
Ești autorul marilor lucrări,
Același, neschimbat de la-nceput,
Tu cerul l-ai desfășurat în zări
Și Ți-ai făcut pământul așternut.

R. /: Printr-un cuvânt, Tu potolești furtuni
Și valurile-n loc le poți opri;
Când Tu lucrezi, se-nfăptuiesc minuni
Și nimeni nu se poate-mpotrivi. :/

2. Sărmanul om își face dumnezei
Și se închină lor în mintea sa
Dar nu va fi niciunul dintre ei
Să-l poată în necazuri ajuta.
Doar Tu ești Cel ce vine-n ajutor
Și lacrimile ștergi de pe obraz
Acelui ce Te cheamă-ncrezător
În vremurile triste de necaz.

3. Nemărginită este slava Ta
Ce se ridică mai presus de nori,
În jurul stelelor o pot vedea
Și-n cântul păsărelelor din zori.
Primește, Doamne-a laudei închinări
Și jertfa ce-Ți aduc prin al meu cânt,
Să se audă-n depărtate zări,
Puternic Dumnezeu, măreț și sfânt.