Copacul

Și totuși, chiar zdrobit de vânt,
Rădăcina nu se rupe, ci se-adâncește.
Din lacrimă răsare viață nouă,
Iar misterul timpului ascunde rodul.

Căci ce e greu nu e spre pieire,
Ci spre înțelegere și taină.
Sub nori ascunși, lumina încă arde,
SI tot ce pare frânt
E doar început de înflorire.

Versuri: Robert Vincze