GÂNDURILE MELE
Port în adânc o frică, mi-e frică doar de mine,
Poate e boală asta sau poate e rușine,
Rușine de trecut, trecutul e murdar,
Dar este curățat, este albit prin har.

Eu nu am nici o armă să lupt cu cine sunt,
O rugă în tăcere, doar Dumnezeu e sfânt,
Eu sunt o păcătoasă, tăcerile vorbesc,
Iar eu, tot în tăcere, o rugă azi rostesc.

Doresc doar vindecare, prea multe m-au durut,
Tăcerea a dus multe, dar bine n-a făcut,
Aș vrea s-o folosesc ca armă a vindecării,
Eu am credința mea, nu las loc disperării.

M-agăț cu tot ce sunt de ultima speranță,
Eu nu am nici un drept, nu am dreptul la viață,
Am dreptul să vorbesc, dar am ales tăcerea,
Tăcerea este totul, ea poartă azi durerea.
Emilia Dinescu