Când ai venit la noi întâia oară,
Învăluit de-a umilinței haină,
Din glorii, când ai coborât în iesle,
Puţini au înţeles măreaţa taină.

Puţini au fost acei ce cu iubire
Venirea pe pământ Ţi-au salutat...
N-au înţeles prea mulţi „Divina ştire”
Ce anunţa Salvarea din păcat.

N-a fost mult loc în lume pentru Tine
Şi nimeni nu Ţi-a oferit onoare.
Noi n-am ştiut că ai venit din ceruri
Ca să ne scapi, Isuse, din pierzare.

La ieslea-n care Te-ai născut Tu, Doamne,
Puţini genunchii-n paie şi-au plecat...
Şi-aproape toți Te-au părăsit în ceasul
Când ispăşeai al lumii greu păcat.

Dar vei veni din nou, a doua oară,
Vei apărea pe nori cu slavă mare
Încoronat de glorii, ca un Rege,
Mireasa-Ți va ieşi-n întâmpinare...

Nu vei mai fi atunci Copilul gingaş
Ce de Irod părinţii Te-au ascuns,
Căci Te-or vedea pe nori cuprinşi de groază,
Chiar şi acei ce coasta Ți-au străpuns.

Isuse drag, primeşte-ne-nchinarea,
Când stăm smeriţi la ieslea umilinţei
Să-Ți mulţumim că ne-ai adus Salvarea,
Şi-n dar să-Ți dăm Prinosul pocăinței.

Fii Tu al nostru Domn şi Călăuză,
Ne-ajută voia-Ți sfântă să-mplinim,
Şi la venirea Ta a doua oară
Cu bucurie să Te întâlnim.