Această casă nu-i a noastră:
E Casa Celui Preaînalt
A Cărui Sfântă-mpărăție
Dă azi năvalnicul asalt.

E casa Lui, cu tron şi glorii,
Cu nestemate... , un palat;
Cu îngerii ce-L înconjoară,
În albul lor imaculat.

E casa lui Hristos Iubitul,
Ce vine, - după cum ne-a spus -
E-a Duhului care ne strânge,
Şi casa Tatălui de sus.

E casa păcii şi-a-nfrăţirii,
Unde venim să ne-nchinăm,
S-aducem jertfele iubirii,
Şi pe Hristos să-L lăudăm.

E casa unde mângăierea
O punem ca un sfânt ulei,
Din mână-n mână pânʼ la rana
Celui căzut sub pumnii grei.

Aici e, ca demult, o scară
Cu serafimii luminaţi;
Aici chiar Dumnezeu coboară
La noi, la cei mai ne-nsemnaţi!

— Această casă - spune Domnul -
E casa voastră, Eu v-o dau!
Şi când veniţi la rugăciune
Eu lângă voi alături stau.

Această Casă e unirea
Dintre ţărâna de pământ
Şi frumuseţea fără seamăn
A Paradisului preasfânt.

— Vă scoateţi azi încălțămintea:
Aici cu noi e Sfântul Miel!
Aceasta este Casa noastră,
Şi Casa lui Emanuel!