De unde-aveai, o, scumpă mamă,
În vremea-aceea de demult,
Atâta miere-n graiu-ţi dulce
Că nu mă satur să te-ascult?

De unde-aveai în rugăciune
Atâta patos luminos,
Că ţi-ai luat copiii-n braţe,
Până la poala lui Hristos?

De unde-aveai, o, scumpă mamă,
Aşa parfum în pașii tăi,
Că-n preajma ta erau toţi crinii
Şi toate florile din văi?

De unde-aveai atâta soare,
În ochii tăi frumoşi de vis,
Că până azi ne luminează
Cărările spre Paradis?

De unde-aveai în şoaptă farmec,
Şi-atâtea sfinte melodii,
Că alungai toată durerea
Din inimile de copii?

De unde-aveai atâta pace
În mâinile ce ne-au atins,
Că mângăierea lor şi astăzi
E-n harul care nu s-a stins?

De unde-aveai, o, scumpă mamă,
Un zâmbet parc-adus din rai,
Când ne-nveleai cu Tatăl Nostru,
Şi-apoi duios ne sărutai? ...