În Tine mă- ncred chiar de ceasul e greu,
N- am teamă de umbre, și urc tot mereu;
Când vânturi mă curmă în nopți de nesomn,
Mă plec pe genunchi și-l chem pe- al meu Domn.

Mi- e greu uneori și mai plâng zbuciumat,
Mă simt părăsit și cu totul uitat;
Dar știu că-ncencarea mă face mai bun,
Alege tezaur din zgură și scrum.

Mă las ostenit pe brațul de Cer,
Și strig către Tine, . . că-n Tine mai sper!
Sunt frânt de povară și-aripile dor,
Mă plouă pe suflet și nu pot să zbor.

Ascultă- mi durerea din nopți de nesomn,
Răspunde- mi la rugă, preabunule Domn!