Rugă

Deschide-Ți, Stăpâne, mantaua din aur
Și lasă-Mă, o țâră, să intru sub ea!
Trosnesc ca un vreasc, sub tălpi de balaur,
Și viața sub pături, de lacrimi mă vrea.
Îmi cresc buruieni, în palme, deodată...
Pământul mă scuipă, cu boală și glod,
M-ascund între veacuri și caut exod,
Departe de codrii, cu frunza uscată.
Mai cred în iubire, în vise și-n rouă
Și-n jarul din suflet, ce încă-i nestins.
Mai cred într-o cruce, cu brațul întins,
O cruce din carne, ce-i frântă în două.

Deschide-Ți, Stăpâne, mantaua din stele
Să strâng doar o țâră, nectarul din ele!

Viorel Balcan Valentin