Ce mare har să pot avea, credința sfântă-n Dumnezeu,
Ce mare har să-naintez, atunci când drumul este greu.

Ce mare har să pot cânta, când încercarea este grea,
Când urc pe deal, iar dealu-i greu, e har să pot ușor urca.

Ce mare har să pot zâmbi, când întristările sosesc,
Să pot privirea ridica, adesea eu când obosesc.

Ce mare har este atunci, când nu mai simt povara grea,
Căci lângă mine-i Dumnezeu, o duce El... cu mâna Sa.

Ce mare har este să văd, un răsărit în zori de zi,
Să mă-nsoțească Dumnezeu, până când ziua v-asfinți.

În noapte pace să găsesc, e numai har, e harul sfânt,
De veghe Domnul stă în ea, El este harul pe pământ.

Ce mare har să pot iubi, când lumea este-atât de rea,
Dar și atunci când din mulțimi, se-aruncă pietre-asupra mea.

Ce mare har că sunt un fiu, un fiu de mare Dumnezeu,
El Împărat... iar eu sunt rob, ce minunat că sunt al Său.

E har măreț sa poți sfârși, când toate se vor termina,
În brațul Domnului Isus, unde-i Împărăția Sa.

Nădejdea să o ai mereu, e harul cel mai minunat,
E dar ceresc harul divin, din cerul viu ce-i revărsat.
Amin