Ce mare har să simt Isus, prezența Ta în vreme grea,
Atunci când umbrele alungi, ce vor ființa-mi dărâma,
Îl simt în multe întristări, când vii cu bucurie,
Și-mi dai mereu doar noi puteri, s-ajung în veșnicie.

Ce mare har ca să te văd, din zori numai pe Tine,
Și în apus Isuse scump, te văd tot lângă mine,
În nopți am cerul înstelat, în ochii mei mereu,
Caci harul Tău nu-i omenesc, e har din Dumnezeu.

Ce mare har ca noi și azi să stăm în părtășie,
Să-mi vindeci rănile ce vor, sa-mi dea-ntristare mie,
Să pui și soarele pe cer, Și luna printre stele,
Să am lumina Ta mereu, în vremurile grele.

E-un har ca eu să pot veni, și azi la închinare,
Când alții stau întinși răpuși, de-o suferință mare,
Când orbii astăzi nu te văd, eu Doamne te zăresc,
Căci Tu mi-ai dat din harul Tău, un har Dumnezeiesc.

Ce mare har să te cunosc, să te-ntâlnesc pe cale,
Dar și atunci când drumul meu, este trecut prin vale,
Când printre lacrimi îmi aduci, un zâmbet... fericire,
Dar cel mai mare har Isus, este a Ta iubire.

Căci Doamne doar iubirea Ta, mă trece de-ncercare,
Că mă iubești... în față Ta, eu am mare valoare,
Iubirea Ta mi-a împlinit, ea mie orice vis,
E cea care mi-a pregătit, un loc în Paradis.

Ce mare har ca să o am eu azi în orice vreme,
Pe aripi de iubire zbor, și nu pot a mă teme,
De piedicile care vin, căci am eu harul Tău,
E harul viu, e harul sfânt, căci sfânt ești Dumnezeu.

Să-l pierd vre-o dată nu aș vrea, îl vreau mereu cu mine,
Să-mi fie sprijin vreau Isus, doar harul ce-i din Tine,
Ce mare har ca eu să știu, că este-un mare har,
Că între noi azi nu există, Doamne vre-un hotar.
Amin(diana)