Am spus la alţii despre bunătate,
Însă purtarea mea n-a fost chiar blândă...
Mi-e teamă să nu-ncalc a Ta dreptate
Şi tot ce-am spus să-mi fie spre osândă.

Am vrut să fiu exemplu de credinţă
Acelor clătinaţi de slăbiciune...
Dar am căzut, lovit de neputinţă
Căci n-am vegheat destul în rugăciune.

N-am stat destul cu Tine-n părtăşie
În sfatul înţelept al voii Tale...
Adesea, am făcut ce-mi place mie
Şi pasul mi-a alunecat pe cale.

Atâtea hotărâri curate, sfinte,
Am luat în viaţa mea, dar fără Tine...
În mintea mea, Te-am neglijat Părinte
Şi am ajuns de-ocară şi ruşine.

Împins de gânduri bune şi curate,
Am vrut să-i apăr pe cei fără vină
Şi m-am trezit lovit cu răutate
De cei fireşti, fără a Ta lumină.

Privind la tot ce am făcut, ştiu bine
Că n-am vegheat destul în umilinţă...
Adesea m-am luptat, dar fără Tine,
Pierzând prea mult dorita biruinţă.

Am învăţat, din traiul fără minte
Ce-amar este să pierzi din neştiinţă
Şi de aceea eu Te rog, de azi 'nainte
Isuse, guvernează-a mea fiinţă!