Pe drumul nepăsării alergând,
Se-ndreaptă omenirea spre pierzare,
Coboară-n întuneric aruncând
Din mintea lor ce-i bun şi de valoare.

Privim cum se înalţă azi din nou
Cetăţile Sodoma şi Gomora,
Cum veşti murdare cu un trist ecou
Sunt tot mai mult pe placul tuturoara.

Nu-i ştire bombă şi nu-i de citit,
Chiar dacă pentru oameni e minune,
Când un sărman de boală chinuit
E vindecat doar printr-o rugăciune.

Nu i se pare nimănui util
Să scrii că a-nflorit din nou livada
Sau că din bunătate, un copil
Pe un bătrân l-a ajutat să treacă strada.

O vorbă rea e dusă ca de vânt
Şi drumul ei stricat n-are hotare...
Dar vorba bună astăzi pe pământ
O întâlnim în cercuri tot mai rare.

Din miile de ore de program
Pe care omul le vizionează,
Mă-ntreb... în câte oare e balsam
Pentru un suflet care sângerează?

În vremea noastră nu-i mai de succes
Un film cu miei ce zburdă pe câmpie,
O viaţă liniştită fără stres
Şi cântecul scăldat în armonie.

E trist, dar în acest coşmar,
Societatea noastră-i îmbătată
De farmecul mesajului amar,
Din filmele şi muzica stricată.

Şi pruncii ne adorm încetişor,
Privind cu drag la filmele de groază...
Dar nu ne întrebăm - în visul lor,
Ce duhuri negre poate-i cercetează?

Prieten drag opreşte-te din drum
Dacă mai mergi pe-o cale rătăcită...
Căci nu-i târziu să-ncepi măcar acum,
Cu Dumnezeu o viaţă împlinită.