Aș fi vrut un strop de rouă, ca să fiu... să-ți umezesc,
Buzele când sus pe cruce, Tu mi-ai spus... Eu te iubesc.

Aș fi vrut să-ți fiu o umbră, să te-adăpostești sub ea,
Dar n-ai vrut căci Tu Isuse, ai vrut doar salvarea mea.

Aș fi vrut să-ți fiu cămașă, bicele când te loveau,
Să nu văd azi urma care, ele-n urmă o lăsau.

Dar nu m-ai lăsat Tu Doamne, ele mie mi-au adus,
Harul dar și-acea onoare, să fiu frate cu Isus.

Aș fi vrut să fiu izvorul, când treceai Tu prin pustii,
N-ai lăsat... răbdai zăduful, ca s-ajung în veșnicii.

N-ai lăsat să știu ce-nseamnă, răstignirea... moartea grea,
Ai iubit fără măsură, numai Tu... ființa mea.

Aș fi vrut să fiu eu piatra, care-n talpă te-a tăiat,
Ca să-ți mângâi pasul care, pentru mine a urcat.

Dar nu m-ai lăsat Tu Doamne, m-ai purtat în gândul Tău,
Să am parte de iubirea, ce-a văzut-o ochiul meu.

A văzut-o sus pe cruce, când în cuie te-au bătut,
Aș fi vrut să-ntind eu mâna, dar Tu Doamne nu ai vrut.

Nu ai vrut căci doar la Tine, -i dragostea fără sfârșit,
Ai lăsat în urmă slava, ca să fiu eu mântuit.

Ai lăsat un cor de îngeri, ce doar Ție îți cântau,
Ca să cânt și eu odată, dar și cei ce te loveau.

Căci Tu le-ai iertat păcatul, celor care s-au căit,
Omul care se căiește, e de Tine mântuit.

N-ai lăsat să fiu o clipă, sub ocara ce-ai răbdat,
Suferința Ta Isuse, m-a făcut fiu de-Mpărat.

N-ai lăsat să duc povara, singur toată Tu ai dus,
Ca să pot privi întruna, pe oriunde-aș fi... în sus.

Chiar de-oi trece și prin vale, brațul Tău mă va salva,
Căci el pentru mine Doamne, pe o cruce se-ntindea.

Chiar de-oi trece prin furtună, știu că nu mă vei lăsa,
Căci și astăzi duci Tu greul, cum l-ai dus pe-un deal cândva.

Grea ți-a fost o suferință, ce-ai răbdat în locul meu,
Să pot moșteni eu cerul, unde ești... să fiu și eu.

Mulțumesc de jertfa sfântă, niciodat nu voi uita,
Ce-ai făcut Tu pentru mine, sufletul pentru-a-mi salva.
Amin