Îmi plâng vina în tăcere,
Lacrima n-o pot opri,
Mi-e rușine, n-am putere,
Faţa Sfântă a-Ţi privi.

Sunt înfricoșat, o, Tată,
Teama morții m-a cuprins,
În conștiința mea pătată
Focul jalei s-a aprins.

Glasul Tău plin de iubire,
Printre stânci l-aud strigând,
Oi căzute-n rătăcire,
Printre spini, cu drag căutând.

Din a lumii căi deșarte,
Se înalță ruga mea,
Nu mă alunga departe,
Doamne, de la Faţa Ta...

Din prăpastia adâncă
Azi te chem în ajutor,
Du-mă sus pe sfânta stâncă,
Spre care privesc cu dor.

Amin

Belciu Ilie
Decembrie 1997