Dacă îţi stă-n putinţă să faci o bucurie
Celui lovit de soartă cu inimă pustie,
Nu sta în nepăsare când ştii că ai putere
Să poţi întinge-o mână, s-aduci o mângâiere.

Nu trece printe oameni mereu în alergare
Fără să-ţi pleci urechea s-auzi cum fiecare
Se bucură sau plânge de ce a fost să fie,
Se zbate-n lanţul morţii sau plin de veselie.

Petrece cu dorinţa de a-şi uita durerea,
Crezând că în petreceri găsi-va mângâierea!
Tu însă ai secretul, tu ştii ce-i îndurarea
Ce nu dă doar alinul ci dă şi vindecarea,

Ai cunoscut Iubirea, ai pus-o la-ncercare,
Trăieşti fără de grijuri în marea-i îndurare,
Îţi pui capul pe pernă şi-adormi în patul tău
Ştiind că peste tine veghează Dumnezeu.

Dar nu uita căci Domnul, Acel ce-ţi dă de toate,
Aşteaptă de la Tine aceeaşi bunătate!
Să mergi să spui la alţii de Dragostea-I Divină,
Şi plin de mulţumire să fii în jur lumină.

Căci tot ce-n dar primit-ai nu ai în stăpânire.
Dă astfel mai departe ca dar de mulţumire.
Dă pace, bunătate, alin şi mângâiere,
A-i ridica pe alţii să-ţi fie o plăcere.

Să plângi cu cel ce plânge simţindu-i disperarea,
Și să îi spui de Mâna ce-aduce alinarea!
Fii astăzi pretutindeni o bună mărturie
Și vei culege rodul cu multă bucurie!


Ilie Belciu