De pe-nălţimi, de pe măreaţa Stâncă,
Din locul frumuseţilor nespuse,
Astăzi privesc sfios în valea-adâncă,
Din care Tu m-ai scos cu drag, Isuse.

Iubirea Ta îmi este mângâierea
Atunci când mă cuprinde îndoiala,
Prin Duhul Tău primesc din cer puterea,
Ce îmi alungă teama şi sfiala.

Eu nu mă îndoiesc, ştiind că-n toate
La Dumnezeu e totul cu putinţă!
Şi-n bucurii şi-n clipe-ntunecate,
Mă poartă-n carul Lui de biruinţă.

Când mi se spulberă orice speranţe,
Şi bezna necredinţei dă târcoale,
Când plini de viclenii şi cutezanţă
Cei răzvrătiţi mă-ntâmpină pe cale,

Ce bine-i lângă Tine-n încercare,
Căci Tu doar poţi să schimbi necazu-n bine.
Ziua cea grea se schimbă-n sărbătoare,
Când Tu Părinte Bun, eşti lângă mine.

Când ai ajuns la capătul puterii,
Zdrobit de-a suferinţelor povară,
Când nu găseşti în ceasul disperării
Un drum spre o viaţă mai uşoară,

Apucă-L pe Isus smerit de mână,
Vino în faţa Lui cu reverenţă,
În casa ta, de-a pururi să rămînă
Doar Voia Lui şi sfânta Lui prezenţă.