De n-ar fi fost în zilele-ncercării
De partea noastră Marea-Ți Îndurare,
În lupta din adânc cu valul mării,
N-am fi rămas o clipă în picioare...

De n-ar fi fost Puterea Jertfei Sfinte
Ce ne-a adus din Cer Harul iertării,
Ne-ar fi-nghiţit a iadului morminte
Unde-am fi fost pe veci sortiţi pierzării.

Ce-am fi fost noi fără Iubirea-Ţi mare
Ce ne-a-nsoţit în focul din cuptorul
Unde-am fost aruncaţi, cu răzbunare,
De cei ce nu-L cunosc pe Creatorul.

Să spună fiecare azi cu teamă,
Privindu-şi urma paşilor în vale,
De nu ne-ar fi avut Tatăl în seamă
Şi nu ne-ar fi-nsoţit mereu pe cale...

De câte ori ne-ar fi zdrobit furtuna,
Sau ne-ar fi nimicit de tot vrăjmaşii,
De n-ar fi fost cu noi întotdeauna
Un Dumnezeu să ne păzească paşii.

Să-L proslăvim cu laudă şi-nchinare,
Pe Cel ce stă pe Scaunul de Domnie!
Pe Dumnezeul nostru Sfânt şi Mare
Din veşnicie înspre veşnicie.

El n-a lăsat să-nvingă rătăcirea
În crezul nostru sincer, niciodată,
Ci a vegheat în noi ca mântuirea
Să ne rămână sfântă şi curată.

Căci ne-a ales, să-I fim părtaşi la glorii,
Când lumea nu era întemeiată...
Şi noi vom fi cândva biruitorii
Ce vor primi cununa mult visată.