Când lin înserarea pe holde coboară
Plugarii acasă sosesc,
Adorm obosiţi de-a arşiţei povară
Şi-n pace ei se odihnesc.

Ei pus-au cu grijă sămânța sub breazdă,
Şi crezul le-a fost neclintit,
Lucrând cu sudoare, plângând câteodată,
Cu lacrimi Sămânţa au stropit.

De-a fost zi cu soare, sau ploaie de vară
N-au dat niciodată-napoi,
Cu mâna pe plug chiar şi-n vremi de ocară
În grele-ncercări şi nevoi.

De-aceea-i aşteaptă în ceruri cununa
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce aici mai înfruntă furtuna,
Căci lupta curând s-a sfârşi.

Ce mare va fi bucuria în Ceruri
Acelor ce-aici suspinând,
Au dus Vestea Bună pe-a lumii meleaguri
Şi n-au obosit semănând.

Căci sus îi aşteaptă în ceruri cununa,
Ce-n veci nu se va vesteji,
Pe-acei ce aici mai înfruntă furtuna,
Căci lupta-n curând s-a sfârşi.