Am semănat în holdă fără lacrimi
Şi pălămidă-a răsărit în ea
Fără să ştiu că orice om în viaţă
Ce-a semănat curând va secera.

Am semănat în loc de pace ură
Şi-n fraţii mei cu pietre am lovit
Şi-acum privesc cu-atâta amărăciune
Că doar ce-am semănat a răsărit.

Ne întrebăm cuprinşi de întristare
De ce sunt azi ogoarele pustii
De ce ne năpădesc recolta spinii
Şi-avem tristeţe-n loc de bucurii.

În ziua judecăţii ce-o să vină
Noi vom culege ce am semănat
Ne vom trezi atunci cu mâna goală
Dacă nimic în snop n-am adunat.

Azi mă căiesc şi umil îmi cer iertare,
Pentru al meu trecut şi vina mea,
Că n-am desţelenit destul ogorul,
Şi nici n-am semănat ce trebuia.

Amin.
Ilie Belciu, Decembrie 1999