De la vecinul din iad
Autor:
Valentin Popovici
|
Album:
În clipele tăcerii
|
Tematica:
Trezire si veghere
Adaugata in 02/12/2007
Adaugata in 02/12/2007
Mi-ai fost vecin și cumsecade!
Nu ne-am certat, nu ne-am urât.
Mi-ai fost prieten chiar, ca frate,
De ce n-ai spus că sunt pierdut?
Aveam încredere în tine,
Și nu știu alți vecini la fel!
Știai de Dumnezeu prea bine,
De ce n-ai spus nimic de El?
Vecine bun, vecine dragă;
O vorbă doar de mi-ai fi spus,
Ce fericit aș fi în slavă,
Și cum ți-aș mulțumi de sus!
Dar vai! Ai stat pe-aceeași stradă
Și mă știai că-s păcătos,
Știai că n-aveam mântuirea
Și din pedeapsă nu m-ai scos!
Când te chemam la băutură,
Spuneai că ești prea ocupat.
De ce n-ai spus atunci în față
Că ce făceam era păcat?
Dacă veneam târziu acasă,
Dădeai din cap când mă vedeai...
Puteam să strig, să cânt, să urlu,
Tu tot nimica nu ziceai.
Și mă gândeam: “Vecin ca tine
În toată lumea nu găsesc.
E bun, simpatic, nu mă ceartă
Cu-așa vecin să tot trăiesc!”
Ai vrut să fii doar cumsecade,
Doar respectat și bun vecin.
Dar tu mergeai pe cale dreaptă,
Iar eu pe drumul de venin.
Nimic acum nu mai pot face,
Primesc pedeapsa mea în iad,
Dar nu uita - că sunt aicea
Că m-ai lăsat mereu să cad.
Spune de-acum la toți să știe
Că ești salvat și mântuit.
Să nu faci cum mi-ai făcut mie,
S-ascunzi că ești un pocăit!
Nu ne-am certat, nu ne-am urât.
Mi-ai fost prieten chiar, ca frate,
De ce n-ai spus că sunt pierdut?
Aveam încredere în tine,
Și nu știu alți vecini la fel!
Știai de Dumnezeu prea bine,
De ce n-ai spus nimic de El?
Vecine bun, vecine dragă;
O vorbă doar de mi-ai fi spus,
Ce fericit aș fi în slavă,
Și cum ți-aș mulțumi de sus!
Dar vai! Ai stat pe-aceeași stradă
Și mă știai că-s păcătos,
Știai că n-aveam mântuirea
Și din pedeapsă nu m-ai scos!
Când te chemam la băutură,
Spuneai că ești prea ocupat.
De ce n-ai spus atunci în față
Că ce făceam era păcat?
Dacă veneam târziu acasă,
Dădeai din cap când mă vedeai...
Puteam să strig, să cânt, să urlu,
Tu tot nimica nu ziceai.
Și mă gândeam: “Vecin ca tine
În toată lumea nu găsesc.
E bun, simpatic, nu mă ceartă
Cu-așa vecin să tot trăiesc!”
Ai vrut să fii doar cumsecade,
Doar respectat și bun vecin.
Dar tu mergeai pe cale dreaptă,
Iar eu pe drumul de venin.
Nimic acum nu mai pot face,
Primesc pedeapsa mea în iad,
Dar nu uita - că sunt aicea
Că m-ai lăsat mereu să cad.
Spune de-acum la toți să știe
Că ești salvat și mântuit.
Să nu faci cum mi-ai făcut mie,
S-ascunzi că ești un pocăit!
Autor: Valentin Popovici -
Ediţia aceasta este revizuită şi pregătită pentru formatul electronic. Volumul “În clipele tăcerii” a apărut în anul 1978 la Chicago, fiind primul volum de poezii publicat de fratele Valentin Popovici.
Statistici
- Vizualizări: 29240
- Export PDF: 73
- Recomandări email: 2
- Favorită: 6
- Comentarii: 11
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Din același album
Psalmii 55:1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele!
Doresc sa va informez ca poezia aceasta are totusi un autor si ink unul cunoscut....poezia nu-i scrisa de un anonim ci de Costache Ioanid...!asa ca va rog sa puneti numele acesta in dreptul acestei poezii!!!
aceasta poezie am scriso pt ca imi place si as vrea ca multi sa ia exemplu din aceasta poezie Domnu sa binecuvanteze cititori
este foarte frumoaa poezia o stiu de vre-o 2 ani ma impresionat le citesc la oamenii care nu-l cunosc pe Dumnezeu, si la multe biserici vizitate.
Poate înainte de orice comentarii ar trebui să ne prăbușim pe genunchi.......Probabil multe sânt care ne condamnă, și, puține probabil se mai pot corecta sau repara și nu ne mai rămâne decât ,,pocăință, pocăință.... tu ești calea către Cer”
Mi-ai fost vecin și cumsecade,
Nu ne-am certat, nu ne-am urât.
Mi-ai fost prieten, chiar CA frate
De ce n-ai spus că sunt pierdut?
AVEAM încredere în TINE
Și NU STIU alți vecini la fel.
Știai de Dumnezeu prea bine
De ce n-ai spus nimic de El?
Vecine bun, vecine dragă,
O vorbă DOAR de mi-ai fi spus…
Ce fericit aș fi în slavă
Și cum ți-aș mulțumi DE SUS!
Când te chemam la băutură
Spuneai ca ești prea ocupat.
De ce n-ai spus atunci în față
Că ce făceam era păcat?
Dar vai! Ai stat pe-ACEEASI stradă
Și mă știai că-s păcătos.
Știai că n-aveam mântuire
Și din pedeapsă nu m-ai scos
Dacă veneam târziu acasă,
Dădeai din cap când mă vedeai.
Puteam să strig, să cânt, să urlu
Tu tot nimica nu ziceai...
Și mă gândeam: vecin ca tine
În toată lumea nu găseSC:
E bun, simpatic, nu SE ceartă
Cu așa vecin să tot trăieSC...
Ai vrut să FI doar cumsecade,
Doar RESPECTAT și bun vecin.
Dar tu mergeai pe cale dreaptă,
Iar eu pe DRUMUL DE venin...
Nimic acum nu mai pot face,
Primesc pedeapsa mea în iad,
Dar nu uita că sunt AICI
CA m-ai lăsat MEREU să cad.
Spune DE-ACUM LA TOTI să știe
Că ești salvat și mântuit.
Să nu faci CUM mi-ai făcut mie
S-ascunzi că ești un pocăit.
As ruga sa se schimbe cu originalul! Va multumesc si Dumnezeu sa va binecuvanteze!