Aş fi dorit să fiu o stea pe ceruri
Cu strălucirea mea să pot vedea
Ce mult a iubit Creatorul lumea,
Că şi-a jertfit chiar Fiul pentru ea.

Iubirea Lui, minunea întrupării,
S-o spun în nopţi senine tuturor,
Şi toţi, văzându-mi tremurul din slavă,
Să creadă-n milostivul Creator.

Ce mult aș fi dorit să fiu o strajă
A orelor târzii din Betleem,
Să fi putut vesti atunci salvarea
Întregului pământ de sub blestem!

Şi veac de veac, din clopote de-aramă
Cu dangătul adânc și măsurat,
Să spun la toţi că n-a fost o poveste,
Ci-ntr-adevăr, Hristos s-a întrupat!

Aş vrea să fi putut să fiu o rază
Ce-a luminat din jar la ieslea Sa,
Să fi văzut, smerit acolo-n fașe,
Pe Cel ce m-a creat din bezna grea.

De-atunci, pe rând din orişice făclie,
Să spun ursiţilor către mormânt,
Că-n orice licărire de lumină
E mărturia slavei pe pământ.