Frica este o reacție normală a organismului care apare atunci când suntem puși în anumite situații stresante sau periculoase. Această emoție este normală și ne poate ajuta să rămânem vigilenți la amenințări. Anxietatea este o reacție emoțională și fiziologică care poate apărea în situaţii de stres sau în cazul unor stări prelungite de tensiune. Aceasta se caracterizează prin sentimente intense de neliniște, teamă sau îngrijorare cu privire la anumite evenimente viitoare incerte. Anxietatea se poate asocia cu palpitații ale inimii, transpirație și creșterea tensiunii arteriale. Spre deosebire de episodul clasic de anxietate pe care oricine îl poate experimenta măcar o dată în timpul vieții, tulburarea de anxietate se caracterizează printr-o senzație constantă de frică, îngrijorare și tensiune, resimțită pentru o perioadă lungă de timp și cu o intensitate extrem de pronunțată. Persoanele cu tulburări de anxietate au frecvent griji intense și le este frică mereu de situațiile cotidiene. Uneori, tulburările de anxietate implică episoade repetate de sentimente bruște de anxietate intensă și frică care ating un maxim în câteva minute (atacuri de panică). Tulburările de anxietate interferează cu activitățile zilnice (școala, munca), sunt greu de controlat, durează mult timp și aduc epuizare fizică și psihică pentru pacienți.

          Stările de anxietate pot fi definite în mai multe moduri și pot să difere de la o persoană la alta. Manifestările anxietății sunt foarte variate, iar combinația a cât mai multor simptome crește suspiciunea diagnosticului. Între simptomele fizice se regăsesc umătoarele manifestări: palpitații și bătăi puternice ale inimii, creșterea ritmului cardiac, tulburări de respirație (respirația rapidă, superficială sau senzația de sufocare), transpirații abundente, spasme musculare, tulburări gastrointestinale (greață, diaree, constipație), amețeală, insomnie, urinare frecventă, migrene, oboseală accentuată, senzație de slăbiciune, tremurat, furnicături, mâini și picioare amorțite, senzație de leșin. Există și simptome cognitiv-comportamentale ale anxietății: gânduri negative persistente (despre potențiale pericole, eșecuri), dificultăți de concentrare, dezorientare, gândire obsesivă (imagini sau gânduri care apar brusc în mintea individului contrar voinței sale – imagini pornografice, înjurături, scene violente, obscenități), comportamente ritualice sau obsesiv compulsive (verificarea repetată a ușii sau a robinetului de apă, spălarea obsesivă a mâinilor), izolare socială, ticuri nervoase, mutismul selectiv (copiii mici vorbesc cu familia acasă, dar nu comunică în public, la școală). Printre simptomele psihologice avem: iritabilitatea, sentimente de panică, neliniște și îngrijorare obsesivă (cu privire la anumite situații din viitor sau fără motive întemeiate), fobii (frici de anumite vietăți – insecte, șerpi, șobolani sau de anumite activități – diverse sporturi, vorbitul în public), stări de agitație și nervozitate (frica puternică de situațiile sociale în care pacientul ar putea fi judecat, respins sau blamat și frica excesivă de separare de persoanele apropiate – în cazul copiilor și adolescenților), coșmaruri, frica persistentă de a avea o boală gravă, senzația de moarte iminentă (apare în timpul atacurilor de panică).

          Anxietatea nu este întotdeauna cauzată de un singur factor. Aceasta poate fi rezultatul unei combinații de factori biologici, psihologici și sociali. Apoi, fiecare persoană are propriile sale sensibilități, predispoziţii și moduri de a răspunde la stres și la provocările vieții. Factorii de stres constant (presiunea de la locul de muncă, problemele financiare, conflictele interpersonale, pierderea unui loc de muncă, divorțul, moartea unei persoane dragi, incertitudinea asupra evoluției unei boli - cancerul) pot suprasolicita sistemul nervos și pot contribui la dezvoltarea tulburării de anxietate. Mai mult, experiențele traumatice din trecut (abuzul de orice fel, viața alături de un părinte alcoolic, absența părinților din viața copiilor, lipsa de empatie a părinților) pot favoriza apariția anxietății. În plus, tulburarea de anxietate este deseori corelată cu consumul de alcool și de droguri, care sunt folosite pentru a ascunde simptomele acesteia. Pe de altă parte, unele afecțiuni medicale (tulburări tiroidiene, probleme cardiace, afecțiuni respiratorii – astmul, tulburări gastro intestinale – sindromul colonului iritabil, probleme neurologice) pot fi asociate cu simptomele de anxietate. Dezechilibrele hormonale pot afecta funcționarea creierului și pot contribui la apariția anxietății. În altă ordine de idei, o familie extrem de grijulie, care le oferă tinerilor tot ce doresc și le asigură toate condițiile de viață, poate favoriza apariția anxietății. Asemenea tineri nu sunt obișnuiți să înfrunte dificultățile vieții și când se întâlnesc cu realitatea vieții, după perioada de adolescență, au șanse să dezvolte tulburări de anxietate (frica de eșec, teama că nu-și vor găsi un partener de căsătorie sau un loc de muncă bun). Nu în ultimul rând, presiunea socială favorizează apariția anxietății printre tineri. Societatea noastră promovează extravaganța, materialismul, performanța și perfecțiunea fizică. Mulți tineri însă sunt departe de idealurile fixate de societatea noastră bolnavă și din acest motiv riscă să dezvolte tulburări de anxietate (nu arată precum vedetele, nu își permit locuințele, mașinile, hainele sau excursiile pe care și le permit alții).

          Toate formele de anxietate pot fi tratate și prevenite, iar vindecarea completă este posibilă. Cel mai bun tratament pentru tulburările de anxietate îl constituie pocăința, credința în Isus Hristos și nașterea din nou. Roada Duhului Sfânt este prezentă în viața celor născuți din nou. Pacea care întrece orice înțelegere omenească este o roadă supranaturală a Duhului Sfânt (Galateni 5:22) care nu lipsește din viețile creștinilor autentici. Ea ne păzește inimile și gândurile în Hristos Isus (Filipeni 4:7), de orice fel de îngrijorări, stres, frici și obsesii. Această pace divină ne protejează sufletele în mijlocul problemelor și dificultăților vieții (Psalmul 27:1-3). Isus Hristos ne-a promis că ne dă pacea Lui în alt mod decât încearcă lumea să ne-o ofere. Pacea lui Hristos aduce vindecare completă în ființa noastră și are impact veșnic, pe când pacea pe care ne-o dă lumea este de scurtă durată. Dacă noi intrăm în comuniune cu Dumnezeu și dacă dorim să contemplăm frumusețea Ființei Lui, El ne va ocroti în ziua necazului (Psalmul 27:4-5). În plus, prin practicarea disciplinelor spirituale, noi putem preveni și trata tulburările de anxietate. Disciplinele rugăciunii, meditației și închinării ne ajută să intrăm în comuniune cu Dumnezeu și să vedem frumusețea Lui. Dacă noi privim mereu la Dumnezeu (Psalmul 16:8-9), nu vom observa atât de des problemele acestei vieți. Dumnezeu i-a făcut lui Noe, la corabie, o fereastră sus (Geneza 6:16), ca să-L vadă pe El, și nu valurile mării. Dumnezeu nu vrea să avem ferestre laterale. Noi putem aduce cererile noastre la cunoștința lui Dumnezeu și putem arunca îngrijorările noastre asupra Lui (1 Petru 5:7, Filipeni 4:6). Practicând disciplinele mărturisii și iertării, noi ne recunoaștem greșelile, îi iertăm pe ceilalți, ne eliberăm de problemele trecutului și scăpăm astfel de tulburările de anxietate (Psalmul 32:5). Iar disciplina simplității ne îndreaptă privirile de la valorile bolnave ale societății curente înspre un mod de viață divin, de o calitate incomparabilă. Mai mult, implicarea într-o comunitate creștină, unde participanții își poartă poverile unii altora (Galateni 6:2) ne ajută să prevenim bolile și să le tratăm. Biserica este o familie care se sprijină în vremuri de necaz și de aceea este benefic să facem parte dintr-o asemenea comunitate. Apoi, noi trebuie să ne ocupăm mintea cu lucruri care contează (Filipeni 4:8). Dacă vom citi doar știri negative, starea noastră de frică se va amplifica. Putem evita să ne însoțim cu oamenii care văd numai rău în orice lucru. Trebuie să fim în preajma biruitorilor, a oamenilor mai pozitivi și optimiști. De asemenea, putem împărtăși prietenilor adevărați frustrările noastre și astfel ne vom elibera sufletul de aceste poveri. Dacă ne vom concentra pe lucrurile eterne și nu pe cele pământești (2 Corinteni 4:16-18) și dacă vom trăi în prezent și nu în trecut, vom preveni și vom putea trata toate formele de anxietate. Este o mare diferență între a ne îngriji și a ne îngrijora (Matei 6:34). În loc să ne îngrijorăm mereu de problemele noastre, putem începe să ne îngrijim de nevoile altora (Filipeni 4:3). Atunci când alegem să ne îngrijim de oameni care au probleme mai mari decât noi, realizăm că problemele noastre nu sunt atât de mari și că oglinda în care ne-am privit poate fi deformată. În final, noi știm că dragostea adevărată izgonește frica (1 Ioan 4:18). Dacă Îl iubim mai mult pe Dumnezeu și dacă ne iubim mai mult unii pe alții, vom alunga din viețile noastre orice tip de anxietate.

          Există alte câteva tratamente care vin în completarea soluțiilor din planul spiritual. Tulburarea de anxietate poate fi diagnosticată de către un medic psihiatru sau de către un psihoterapeut. În funcție de gradul de severitate al stărilor anxioase, se poate implementa un plan terapeutic adecvat. Tratamentul poate include medicamente, psihoterapie sau ambele, în funcție de necesitățile fiecărui pacient. În altă ordine de idei, frecvența și intensitatea stărilor anxioase pot fi ameliorate cu ajutorul unui stil de viață mai sănătos. Evitarea consumului excesiv de alcool și a fumatului, implementarea unui program de exerciții fizice bine pus la punct și a unei alimentații sănătoase (cât mai aproape de cea vegetariană) și adoptarea unui program de somn adecvat pot contribui la scăderea riscului de apariție a episoadelor anxioase recurente și la o stare generală mai bună. Pe de altă parte, majoritatea lucrurilor de care ne îngrijorăm nu se întâmplă niciodată. Dacă încercăm să rezolvăm o problemă care nu există, vom crea alte probleme. Și chiar dacă ne stresăm pentru lucruri care se vor întâmpla, putem noi schimba ceva îngrijorându-ne (Matei 6:27-30)? Și chiar dacă se întâmplă lucrul de care ne este frică atât de mult, se termină totul pentru noi?