Îngrijorarea este un simptom al lipsei de credință din viețile noastre. De regulă, când îi spunem cuiva să nu se îngrijoreze, noi încercăm să încurajăm sau să sfătuim acea persoană. Însă Isus Hristos, în Matei 6:25-34, ne arată că îngrijorarea are de-a face cu necredința. Atunci când ne îngrijorăm, noi nu credem că Dumnezeu are control asupra lucrurilor și că El poate să ne poarte de grijă. Noi nu ar trebui să ne îngrijorăm pentru nevoile materiale sau din cauza împrejurărilor necunoscute din viitor. Chiar dacă ne stresăm, noi nu vom putea schimba nimic. În plus, Dumnezeu știe de ce lucruri avem nevoie. Dacă noi vom căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, Isus Hristos ne garantează că vom primi pe deasupra celelalte lucruri. Așa cum ne spune și apostolul Petru, noi trebuie să aruncăm asupra lui Dumnezeu toate îngrijorările noastre, căci El se îngrijește de noi (1 Petru 5:7). Cei care urmează îndemnurile Mântuitorului își eliberează sufletul de poverile care îi apasă și se umplu de pacea lui Dumnezeu. Însă cei care aleg calea îngrijorării se stresează în zadar și devin stresanți și pentru ceilalți. Dacă pacea lui Dumnezeu aduce vindecare pentru ființa noastră, stresul otrăvește sufletul și îmbolnăvește trupul, cauzând ulcer, cancer și tot felul de alte boli.