Fiecare dintre noi ne naștem cu o natură egoistă, care se poate observa încă din copilărie. Mulți copii nu doresc să își împartă jucăriile cu alți copii, deși sunt bucuroși de fiecare dată când primesc ceva de la ceilalți. Apostolul Pavel ne îndeamnă, în Filipeni 2:4, să fim preocupați și de foloasele altora, nu doar de foloasele noastre. Însă un om egoist se gândește doar la propria persoană, își urmărește doar propriile interese. Egoismul nostru se poate vedea chiar și într-o simplă conversație, când vorbim foarte mult fără să îl ascultăm pe celălalt, sau când vorbim doar despre lucrurile care ne interesează pe noi.

          Un om egoist dăruiește foarte puțin pentru cei nevoiași, dar cheltuie extrem de mult pentru propriile nevoi și plăceri. Așa cum ne spune apostolul Pavel, în vremurile din urmă oamenii vor fi iubitori de sine (2 Timotei 3:1-5). Pavel se referă aici la egoism, la faptul că cei mai mulți dintre noi investim doar în nevoile noastre. Un rezultat al egoismului este zgârcenia. În mod ironic, unii oameni sunt atât de zgârciți, încât nu cheltuie nici măcar pentru nevoile pe care le au. Poate că acesta este un mod subtil în care Dumnezeu îi pedepsește pentru zgârcenia de care dau dovadă.

          Un om egoist este nepăsător, nu se gândește la impactul vorbelor, al lucrurilor pe care le face sau pe care nu le face. Oamenii care mereu întârzie nu se gândesc la timpul altora și nu îi respectă pe ceilalți. De multe ori, când suntem preocupați doar de exprimarea propriei opinii, putem fi indiferenți față de sentimentele celorlalți (care se pot simți răniți de modul în care ne spunem părerea).

          Egoismul se întâlnește deseori și în căsnicie, când fiecare dintre cei doi soți pune pe primul loc propriile nevoi, în loc să se gândească cum ar putea să îl slujească pe celălalt. Egoismul este una dintre cauzele principale pentru care tinerii nu se mai căsătoresc. Mulți tineri nu doresc să își asume responsabilitatea unui mariaj sau a creșterii copiilor. Alții își caută doar parteneri care să le satisfacă nevoile lor fizice sau materiale. Aceștia nu se uită în oglindă la lucrurile pe care le oferă ei, însă au o grămadă de pretenții legat de ce trebuie să ofere viitorul partener.

          Un om egoist poate fi extrem de încăpățânat, urmărind ca toate lucrurile să se facă cum dorește el. Astfel de oameni vor să îi controleze pe ceilalți, pentru a obține ce doresc. Într-adevăr, egoismul nu înseamnă doar să trăim cum vrem, ci să le cerem altora să trăiască așa cum vrem noi. De exemplu, există multe familii dezechilibrate, în care unul dintre parteneri domină autoritar relația și ia singur toate deciziile importante. Acesta își poate impune opinia, poate recurge la tehnici de manipulare sau poate face scandal dacă celălalt partener nu se aliniază la dorințele lui.

          Noi putem lupta cu natura noastră egoistă și putem deveni mai altruiști doar dacă ne recunoaștem starea și dacă cerem ajutor de la Duhul Sfânt. Domnul Isus Hristos a ridicat foarte sus ștacheta în ceea ce privește altruismul. El, deși era bogat, a devenit sărac de dragul nostru, pentru ca prin sărăcia Lui noi să ne îmbogățim (2 Corinteni 8:9).