Apostolul Pavel ne spune că mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva oricărei lipse de evlavie și împotriva oricărei nedreptăți a oamenilor (Romani 1:18, New King James Version). Lipsa de evlavie este cel mai subtil păcat pe care l-am comis extrem de frecvent, fără ca măcar să îmi pun problema că aș face ceva greșit. Putem să fim lipsiți de evlavie chiar dacă trăim o viață respectabilă, din punct de vedere al standardelor umane. Când suntem neevlavioși, noi nu ne gândim aproape deloc la Ființa lui Dumnezeu sau la voia Lui. În astfel de situații, Dumnezeu nu este relevant pentru viața noastră și pentru planurile noastre. Nu doar ateii și agnosticii pot fi lipsiți de evlavie, ci chiar și noi, creștinii. Chiar dacă mergem la biserică regulat sau facem unele slujiri, nu suntem scutiți să comitem acest păcat. Nu de puține ori, mulți dintre noi ne mulțumim să evităm greșelile pe care le considerăm grave (faptele pentru care am putea răspunde în fața legii). Cu toate acestea, putem să ne trăim întreaga viață ca și cum Dumnezeu nu este relevant pentru noi. Deseori, noi ne gândim prea puțin la Dumnezeu sau la modul în care L-am putea onora pe El. Pur și simplu, noi alegem să-L ignorăm. Foarte rar El se află în gândurile noastre. Lipsa de evlavie este unul dintre cele mai grave păcate care afectează mărturia noastră în societate. De multe ori nu există o diferență prea mare între valorile pe care le urmăresc creștinii sau necreștinii.

          Există câteva caracteristici ale oamenilor evlavioși. În primul rând, aceștia își recunosc dependența de Dumnezeu. Este foarte bine să ne facem planuri inclusiv în legătură cu viața pe acest pământ. Însă așa cum ne spune apostolul Iacov, noi trebuie să recunoaștem că suntem dependenți de Dumnezeu în tot ceea ce facem. Inclusiv viața noastră este în mâinile lui Dumnezeu (Iacov 4:13-15). În plus, oamenii evlavioși se gândesc la voia lui Dumnezeu pentru viețile lor, ca să-I fie plăcuți Lui în orice lucru, făcând fapte bune și crescând în cunoașterea lui Dumnezeu (Coloseni 1:9-10). Așa cum le spune Pavel celor din Corint, noi trebuie să facem totul spre slava lui Dumnezeu, indiferent de activitățile noastre cotidiene (1 Corinteni 10:31). Noi trebuie să ne rugăm ca în fiecare zi, Dumnezeu să ne conducă gândurile, cuvintele și acțiunile, pentru ca El să-și găsească plăcerea în modul în care ne trăim viața. Dacă asta se va întâmpla, Dumnezeu va fi cinstit în fața oamenilor, prin faptele noastre drepte (Matei 5:16). Nu în ultimul rând, oamenii evlavioși au o relație intimă cu Dumnezeu și Îl caută sincer pe El. Ca și psalmistul David, trebuie să putem spune și noi următoarele lucruri: „Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?” (Psalmul 42:1-2).

          Așa cum afirmă și cântarea de mai jos, este benefic pentru noi să tânjim după Ființa lui Dumnezeu, să ne îmbrăcăm în jertfa lui Isus Hristos și să căutăm să Îl glorificăm pe Dumnezeu prin orice gest pe care Îl facem:

          Vreau să Îți mulțumesc că ești în viața mea / Și eu vreau să mă plec în fața Ta / Doamne vreau să îți dăruiesc acum inima mea / Să mă-nchin, să mă-mbraci în jertfa Ta / Să mă-nalți, să renasc prin mila Ta / Te voi înălța cu fiecare ton / Te voi înălța cu jertfa buzelor / Te voi înălța și nimeni și nimic nu-mi poate lua / Bucuria de-a Te lăuda / Te voi înălța cu fiecare gest / Te voi înălța dorind să fiu ce ești / Te voi înălța și știu că într-o zi în infinit / Doar prin Tine mă voi înălța / Vreau să-nțeleg Cuvântul Tău, să Te cunosc / Doamne vreau, vreau mai mult din Ființa Ta / Să-mi vorbești, să respir prin harul Tău și să rămân / Copleșit, dăruindu-Ți dragostea / Să mă-nchin, să renasc prin jertfa Ta.