Unii activiști homosexuali afirmă că nu ei au ales să fie homosexuali și că homosexualitatea este predeterminată genetic. Aceștia susțin că societatea ar trebui să accepte homosexualitatea ca pe un lucru normal. Anumiți homosexuali care doresc să fie recunoscuți de către creștini afirmă că Dumnezeu i-a făcut în acest fel. Prin urmare, creștinii nu ar trebui să dezaprobe o situație lăsată de Însuși Dumnezeu. Însă există multe cazuri în care homosexualii duc o viață paralelă, fiind căsătoriți, având chiar și copii și, în același timp, având un partener de același sex. Personalități celebre, precum Elton John sau Alexandru cel Mare, deși au avut parteneri de același sex, au avut și soții și, în cazul lui Alexandru cel Mare, urmași biologici cu acestea. În aceste situații, homosexualitatea lor nu poate fi cauzată genetic. De fapt, așa cum afirmă noile cercetări, homosexualii au dobândit acest comportament datorită anturajului, în medii în care predominau persoanele de același sex. Chiar dacă unele persoane au în genomul lor câteva regiuni care le pot influența puțin orientarea sexuală, tot interacțiunea cu mediul înconjurător și propriile alegeri sunt decisive.

          Un mare studiu pe ADN-ul uman elucidează problema homosexualității. [1] În urma unei analize realizate pe 500.000 de profiluri ADN de către un grup de cercetători din Europa şi Statele Unite (concluziile au fost publicate în revista Science), se infirmă definitiv o ipoteză apărută în anii 1990, conform căreia ar exista o „genă gay" ce ar fi la fel de previzibilă ca aceea care influenţează culoarea ochilor. Atracţia unei persoane faţă de o altă persoană de același sex nu poate fi definită de o singură genă, ci de multiple regiuni ale genomului dar şi de numeroşi factori non-genetici. Ben Neale, membru al Institutului Broad, asociat cu Universitatea Harvard şi Massachusetts Institute of Technology (MIT), una dintre numeroasele instituţii din care provin autorii studiului, a declarat că este imposibil să prezici orientarea sexuală a unei persoane investigând doar genomul ei. Cercetătorii recunosc că orientarea sexuală are o componentă genetică, confirmând studii precedente de mai mică amploare, realizate în special pe gemeni. Însă această componentă depinde de o mulţime de gene. Bean Neale a explicat că nu există o genă gay unică, ci numeroase mici efecte genetice repartizate în genom. Acestor lucruri li se adaugă un factor esenţial: mediul în care o persoană creşte şi trăieşte. Pentru a explica mai bine concluziile cercetării, oamenii de ştiinţă au făcut comparaţii cu riscul cardiac al unei persoane: genele creează predispoziţii, însă stilul de viaţă şi alimentaţia au un rol şi mai mare în declanșarea bolii. Fah Sathirapongsasuti este un alt cercetător care publică articole pe 23andme. com (un site dedicat testelor ADN) şi care a contribuit la realizarea noului studiu furnizând profilurile genetice ale clienţilor (voluntari). Partea principală a analizei a fost realizată pe bărbaţi şi femei incluşi în banca britanică UK Biobank, în majoritate de origine europeană, care au răspuns la întrebarea: „Aţi avut deja o relaţie sexuală cu o persoană de acelaşi sex?". Fah Sathirapongsasuti a mai declarat că genetica joacă un rol, dar probabil într-o măsură foarte mică, și că există un efect al factorilor de mediu pe care nu au reușit să îl măsoare cu exactitate. Dorind să evite orice interpretare eronată, cercetătorii au consultat asociaţii LGBT în privinţa modului în care ar trebui să comunice rezultatele studiului, publicate pe site-ul geneticsexbehavior. info.

          Genetica poate juca un rol minor în determinarea orientării sexuale. În alt articol am arătat că interacțiunea cu mediul înconjurător este determinantă și că se poate trece peste predispoziția genetică, chiar și în situațiile în care aceasta este mai mare decât în cazul orientării sexuale. Oamenii se pot împotrivi tiparelor comportamentale la care sunt predispuși genetic. De exemplu, cei care au o înclinație genetică către alcoolism nu-și pot scuza alcoolismul cu acest argument. Predispozițiile genetice nu îi forțează pe oameni să facă ceva contrar dorințelor lor, nu le limitează libertatea morală. Acestea doar creează provocări morale. Însă toți avem domenii în care suntem mai vulnerabili la ispite, din diverse cauze: ereditare, interacțiunea cu mediul înconjurător, deprinderile anterioare, deciziile din trecut, firea pământească. Pe de altă parte, este adevărat că persoanele care au o ușoară predispoziție genetică către homosexualitate se confruntă cu o ispită mai mare în acest domeniu decât alții. Însă cei care cedează ispitei aleg ei înșiși să facă asta, așa cum fiecare cedăm uneori ispitelor din viețile noastre. Nici genele și nici vreun alt lucru contrar dorințelor noastre nu ne forțează să facem acest lucru. Dumnezeu poate și dorește să ne ajute pe fiecare dintre noi să biruim toate ispitele din viața noastră (1 Corinteni 10:13). Există oameni care au biruit homosexualitatea și încă au unele ispite. Dar nu este nimic neobișnuit în asta. Unii dintre cei care au fost dependenți de alcool sau tutun continuă să se confrunte cu tentații în acest domeniu, încă mult timp după ce au încetat să bea sau să fumeze. La fel, cei care au învins impulsurile lipsei stăpânirii de sine sau ale curviei pot avea încă ispite în aceste privințe. Însă existența tentațiilor nu infirmă absolut deloc vindecarea acestor oameni. Ispita este un lucru prezent continuu în viața creștinului, căci Diavolul încearcă mereu să recâștige terenul pierdut. În final, predispozițiile genetice, indiferent de mărimea lor, nu scuză păcatul. Din cauza păcatului lui Adam, noi ne-am născut cu o natură păcătoasă. Despărțirea de Dumnezeu ne-a afectat și registrul genetic, care a început să se deterioreze cu fiecare generație. Însă firea pământească (împreună cu poftele ei, cu predispoziția genetică) poate fi învinsă, dacă ne lăsăm călăuziți de Duhul lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră: „să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu" (1 Tesaloniceni 4:3-5).

Bibliografie:

[1] Nu există o ''genă gay'', a confirmat cel mai mare studiu realizat vreodată pe ADN-ul uman | AGERPRES • Actualizează lumea.