Primul text care descrie în detaliu experiența botezului cu Duhul Sfânt este Faptele Apostolilor 2:1-12. În acel context, ucenicii au vorbit în limbi omenești despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu, pe limba fiecărei națiuni adunate acolo. Apoi, Petru a predicat Evanghelia într-o singură limbă, deoarece mulți dintre cei prezenți cunoșteau și limba vorbită la Ierusalim (altfel nu ar fi venit la sărbătoare). Duhul Sfânt a folosit limbile omenești pentru a se apropia de inimile ascultătorilor. Inimile celor prezenți la sărbătoare au fost astfel pregătite să asculte mesajul dur al apostolului Petru (Faptele Apostolilor 2:22-38). Prin urmare, mii de oameni s-au pocăit în acea zi. Mesajul Duhului Sfânt în Faptele Apostolilor 2 a fost clar pentru audiență, având ca scop predicarea Evangheliei.

          Vorbirea în alte limbi omenești se manifestă și în zilele noastre, nu doar în vremea apostolilor. Anumiți evangheliști s-au dus să le predice unor populații ale căror limbi nu le cunoșteau. Există suficiente cazuri în care translatorii nu au mai putut ajunge sau au fost împiedicați de autorități să participe. Unii oameni credeau că Evanghelia nu poate fi vestită, dacă nu există traducători. Însă Duhul Sfânt a repetat experiența Rusaliilor și i-a autorizat pe acei predicatori să vestească Evanghelia cu putere. Participanții au rămas uimiți când au auzit limba nativă, vorbită de acei predicatori care nu o cunoșteau dinainte.

          Richard Wurmbrand ne descrie o altă situație în care vorbirea în limbi omenești a fost folosită de Dumnezeu cu scop de evanghelizare. Înainte ca Richard să-l confrunte pe criminalul Grigore (probabilul asasin al familiei soției sale), acesta a cântat câteva melodii ukrainene. Grigore era îndrăgostit de astfel de cântece și a fost adânc mișcat de muzica fratelui Richard. În aceste condiții, Richard Wurmbrand l-a confruntat pe Grigore, i-a arătat starea nenorocită în care se află și i-a spus că Isus Hristos îl poate ierta de toate crimele pe care le-a făcut. De asemenea, Richard l-a asigurat că atât el, cât și Sabina îi vor acorda iertarea. De fapt, când Sabina a aflat cine este asasinul familiei ei, dar și faptul că acesta regretă faptele făcute, l-a îmbrățișat și i-a oferit mâncarea cea mai bună pe care o avea. Ulterior, Grigore a mărturisit că de multă vreme n-a mai dormit atât de bine. Deși, în exterior, el părea arogant și sigur pe sine, în sufletul lui era apăsat de sentimentul vinovăției. Când Isus Hristos l-a curățit și l-a iertat, Grigore a fost reabilitat. Rezultatele acestei convertiri sunt uimitoare. Nu faptul că Sabina l-a iertat pe criminal este cel mai uimitor. Până la urmă, ea era creștină. Un creștin trebuie să ierte și cele mai abominabile fapte. Însă cel mai uimitor lucru este transformarea care a avut loc în viața lui Grigore, după ce a revenit pe front. Un coleg de-al lui, Cârligan, care fusese în aceeași unitate cu Grigore, mărturisește următoarele lucruri: „Când m-am dus din nou pe front, în Rusia, era alt om. Nu l-am putut înțelege. În loc să curme vieți, a fost salvator de vieți. S-a oferit voluntar să adune răniții de sub tirul inamic, iar în cele din urmă l-a salvat și pe comandantul său”. Iată ce poate face Evanghelia lui Isus Hristos, al cărei drum a fost deschis de vorbirea în alte limbi (melodiile ukrainene care i-au pregătit inima acestui om)! [1]

Bibliografie:

[1] Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, Stephanus, București, 2007, pp. 250-256