Apostolul Matei accentuează faptul că Isus Hristos este Regele-Mesia al Israelului. Evanghelia care îi poartă numele începe cu genealogia lui Isus pe linia lui Iosif, tatăl Său vitreg. Astfel, Matei ne demonstrează că Isus este un descendent legitim din spița regală a lui David, prin tatăl Său adoptiv, care este urmaș al lui Solomon, fiul lui David. Fără această dovadă, era greu de arătat că Isus a moștenit dreptul legal la tronul lui David. Genealogia lui Isus se împarte în trei secțiuni: de la Avraam la Iese, de la David la Iosia și de la Ieconia la Iosif. În această listă se regăsesc și patru femei: Tamar, Rahav, Rut și Batșeba. În general, femeile lipseau din listele genealogice din Orient. Și mai interesant este faptul că două dintre aceste femei au fost prostituate (Tamar și Rahav), una a comis adulter (Batșeba) iar două nu erau evreice (Rahav și Rut). De fapt, menționarea acestor personaje în lista genealogică a lui Isus are valențe profetice. Matei ne prevestește astfel că Isus Hristos va aduce mântuire păcătoșilor, că harul Lui se va extinde la neamuri și că barierele de rasă și de sex vor fi eliminate.

          Evanghelia după Marcu ne învață că Isus Hristos este „Servitorul Perfect” al lui Dumnezeu. El s-a dezbrăcat de manifestarea exterioară a gloriei Sale din cer, s-a coborât pe pământ și a luat chip de rob (Filipeni 2:7). Isus nu a venit pe pământ ca să fie servit, ci a dorit ca El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți (Marcu 10:45). Spre deosebire de ceilalți scriitori ai Evangheliilor, Marcu ne prezintă o ipostază umilă a Domnului Isus Hristos. De aceea, el nu consideră că este necesar să includă genealogia Acestuia, deoarece nu dorește să demonstreze că Isus are dreptul la vreo titulatură omenească sau divină. Mai mult, Marcu ne prezintă viața lui Isus începând cu botezul Lui și nu cu perioada copilăriei. Orice biograf din Antichitate avea opțiunea de a sări peste anumite etape din viața personajului prezentat, pentru a scoate în evidență alte lucruri pe care dorea neapărat să le transmită.

          Medicul Luca este, probabil, singurul scriitor dintre neamuri care a fost ales de Dumnezeu pentru a redacta o carte din Scripturi. Evanghelia care îi poartă numele li se adresează și neamurilor, nu doar evreilor. La acea vreme, grecii așteptau apariția unei ființe divino-umane perfecte, care să aibă toate calitățile oamenilor, însă niciunul dintre defectele acestora. În acest mod Îl prezintă Luca pe Isus, scoțând în evidență calitatea Lui de Salvator al lumii, dar și umanitatea Lui. Isus apare în Evanghelie ca un Fiu al Omului, care este plin de compasiune și milă. Poate din acest motiv femeile și copiii ocupă un loc proeminent în această Evanghelie. Înainte de a descrie lucrarea publică a lui Isus Hristos, Luca ne arată genealogia Sa, prin care demonstrează că El a descins din Adam. Într-adevăr, dacă Isus este cu adevărat uman, Acesta trebuie să-l aibă ca strămoș pe Adam. Mulți cercetători ai Bibliei consideră că Luca prezintă genealogia lui Isus pe linia Mariei, mama Sa. Luca afirmă că Iosif a fost fiul lui Eli. Însă, în limba originală, termenul „fiu” poate însemna și „ginere”. Așadar, Iosif a devenit fiul lui Eli în urma căsătoriei cu Maria, fiica lui naturală. Genealogia din Evanghelia după Luca ne arată că Maria a descins din David, prin fiul său Natan. Dacă Isus ar fi fost fiul real al lui Iosif, El ar fi ajuns sub blestemul rostit de Dumnezeu asupra lui Ieconia (un urmaș al lui David pe linia lui Solomon), care decreta că niciun urmaș al acestui rege rău nu va sta pe tronul lui David (Ieremia 22:30). Această problemă a fost rezolvată prin miracolul nașterii din fecioară. Isus Hristos nu este fiul real al lui David prin Solomon, căci Iosif îi este doar tată adoptiv. Însă El este fiul real al lui David prin Natan, strămoșul Mariei. Blestemul asupra lui Ieconia (care îl are ca strămoș pe Solomon și nu pe Natan) nu a căzut pe Maria și nici pe copiii ei, deoarece ea nu este o descendentă a acestuia. Astfel, ca fiu legitim al lui Iosif (descendent din David prin fiul său Solomon) și ca fiu real al Mariei (descendentă din David prin fiul său Natan), Isus Hristos a împlinit legământul încheiat de Dumnezeu cu David, care îi promitea că sămânța și tronul lui vor dăinui pentru totdeauna (Psalmul 89:4,36-37). Isus Hristos trăiește din eternitate, El este moștenitorul tronului lui David și domnia Lui va dura o veșnicie. În final, este important de menționat că spița mesianică s-a sfârșit cu Domnul Isus Hristos. Nimeni altcineva nu mai poate emite pretenții legale la tronul lui David.

          Evanghelia după Ioan ne arată că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Cel care aduce mântuire lumii. Prin urmare, apostolul Ioan nu pune pe hârtie o genealogie umană a lui Isus Hristos, așa cum procedează Matei și Luca, ci ne arată genealogia divină a Acestuia. Evanghelia începe cu un discurs care pledează pentru divinitatea lui Isus Hristos și pentru calitatea Lui de Mântuitor. Apostolul Ioan își construiește discursul în jurul a șapte miracole pe care le-a făcut Isus Hristos în public: transformarea apei în vin, la nunta din Cana Galileii (Ioan 2:9); vindecarea fiului slujbașului împărătesc (Ioan 4:46-54); vindecarea paraliticului de la scăldătoarea Betesda (Ioan 5:2-9); înmulțirea pâinilor (Ioan 6:1-14); umblarea pe mare (Ioan 6:16-21); vindecarea orbului din naștere (Ioan 9:1-7); învierea lui Lazăr (Ioan 11:1-44). Pe lângă aceste miracole care au avut loc în public, există un semn făcut doar pentru discipolii lui Isus Hristos, după înviere – prinderea miraculoasă a peștilor (Ioan 21:1-14). Prin menționarea tuturor acestor minuni, apostolul Ioan dorește să ne arate că Isus Hristos este Dumnezeu. O altă trăsătură distinctivă a Evangheliei după Ioan este frecvența numărului șapte. În Biblie acest număr este asociat cu ideea de perfecțiune, de desăvârșire (Geneza 2:2-3). Prin folosirea numărului șapte, apostolul Ioan subliniază faptul că Dumnezeu s-a revelat în Persoana lui Isus Hristos. În Evanghelia după Ioan, Isus Hristos se prezintă prin șapte construcții de tipul „Eu sunt”: „Pâinea Vieții” (Ioan 6:35,41, 48,51), „Lumina Lumii” (Ioan 8:12,9:5), „Ușa” (Ioan 10:7,9), „Bunul Păstor” (Ioan 10:11,14), „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6), „Învierea și Viața” (Ioan 11:25), „Vița” (Ioan 15:1,5). În final, scopul apostolului Ioan este ca cititorii Evangheliei să creadă că „Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând să aibă viață în Numele Lui” (Ioan 20:31).