Un om născut din nou înțelege că lucrarea lui Dumnezeu ocupă un loc primordial în viața lui. Acesta îi permite Duhului Sfânt să lucreze în viața lui și să-i transforme caracterul. Astfel, omul ajunge să se sfințească tot mai mult. De asemenea, el se implică în evanghelizarea celor din jur, căci înțelege cât de importante sunt sufletele semenilor lui. Pe lângă aceste lucrări fundamentale care țin de statutul de creștin, fiecare membru al bisericii universale a lui Isus Hristos poate contribui la zidirea acesteia, în diferite moduri (Efeseni 4:16). În continuare, voi vorbi despre șapte principii biblice de care trebuie să ținem cont atunci când ne implicăm în lucrările lui Dumnezeu.

          Principiul curățirii este foarte important. Dacă noi știm că le-am greșit semenilor și nu am reparat comportamentul nostru, ar trebui să încercăm să reparăm relația cu ei și apoi să slujim (Matei 5:23-24). Tot astfel, dacă avem cugetul murdar și știm că am greșit, trebuie să îndreptăm lucrurile în fața lui Dumnezeu (dacă am păcătuit doar cu gândul), dar și în fața celorlalți (dacă am păcătuit și prin vorbe, atitudini, fapte).

          Un alt aspect al slujirii se referă la capacitățile pe care le-am primit fiecare dintre noi. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult (Luca 12:48). Dumnezeu a investit în fiecare dintre noi diferite resurse. El așteaptă ca noi să rodim în funcție de investițiile făcute. În Luca 13:1-9, ni se vorbește despre un smochin care nu a rodit, deși a fost îngrijit mai mulți ani la rând. Se aduce în discuție tăierea smochinului, dacă va continua să nu aducă roade. Unora, Dumnezeu le-a dat o situație materială foarte bună, altora o înțelepciune ieșită din comun. Fiecare ar trebui să se analizeze și să descopere lucrurile valoroase pe care le-a pus Dumnezeu în el. Și ar trebui să le pună în negoț pentru gloria și slava lui Dumnezeu. Cei care își îngroapă talanții sau îi folosesc doar pentru împlinirea lor personală vor răspunde înaintea lui Dumnezeu (faptele făcute după mântuire certifică lucrarea de răscumpărare pe care Dumnezeu a făcut-o în viețile noastre). Pilda talanților (Matei 25:14-30) nu ne vorbește doar despre răsplătire, ci și despre posibilitatea pedepsei veșnice, atunci când îngropăm în pământ darurile lui Dumnezeu.

          Atitudinea cu care facem o lucrare este definitorie înaintea lui Dumnezeu. Scopul suprem ar trebui să fie glorificarea lui Dumnezeu și implementarea pe pământ a principiilor dumnezeiești. Fiecare lucru pe care îl facem pe pământ ar trebui să aibă sloganul din rugăciunea Tatăl Nostru: „Facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ". Dacă însă noi căutăm doar să ieșim în fața oamenilor pentru a fi văzuți, dacă dorim să fim lăudați de ceilalți, atunci vom fi lipsiți de răsplată din partea lui Dumnezeu (Matei 6:1-6). Dumnezeu nu poate fi înșelat. El urăște fățărnicia și lăudăroșenia vieții. Uneori, El poate pedepsi și altfel aceste lucruri. De exemplu, când Anania și Safira au dorit să-i înșele pe apostoli (legat de prețul unei proprietăți pe care au vândut-o) pentru a-și crea un nume bun în fața oamenilor, Dumnezeu i-a omorât pe loc (Faptele Apostolilor 5:1-10).

          Apostolul Pavel ne spune că lucrarea fiecăruia va fi încercată de focul lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:10-15). Doar lucrările făcute din motivații și cu atitudini corecte vor fi răsplătite. Nu putem să-L înșelăm pe Dumnezeu. Într-o zi, tot ce s-a spus la întuneric va fi auzit la lumină. Tot ce încearcă oamenii să ascundă va fi descoperit (Luca 12:2-3). Este mult mai bine să ne mărturisim păcatele și motivațiile greșite și să le corectăm cât suntem încă pe pământ, decât să fim demascați în fața întregului univers.

          Unii oameni au impresia că doar lucrările care sunt vizibile sunt importante. Dacă nu au darul cântării, rugăciunii, predicării sau daruri în domeniul administrativ, aceștia se limitează la stadiul de „iubiți ascultători”. Ei vin la biserică în fiecare duminică, consumă predici și programe, dar se limitează la atât. Eventual, mai discută ce s-a mai întâmplat la slujbă, cine și cum a slujit sau ce îmbrăcăminte a purtat. Pe de altă parte, există extrem de multe lucrări care se pot face: ajutorarea oamenilor defavorizați (bătrâni, văduve, orfani, analfabeți, drogați, bolnavi fizic și mental), consilierea celor pedepsiți de lege (pușcăriași) și a celor care se ocupă cu „mica corupție”. Trăim într-o societate coruptă, care are nevoie de vindecare. Dacă fiecare dintre acești „iubiți ascultători” ar face un singur lucru măcar, anual, în oricare dintre domeniile amintite anterior, societatea noastră ar fi radical mai bună. Și mărturisirea lui Isus Hristos ar putea fi corelată cu toate aceste lucrări.

          Timpul este cel mai mare dar pământesc primit de la Dumnezeu. Fiecare dintre noi suntem responsabili de modul în care ni-l petrecem. Foarte mulți preferă să „vândă” timp pentru cât mai mulți bani. Aceasta este o înșelătorie demonică. Sigur că trebuie să lucrăm pentru a ne asigura existența. Dar lăcomia financiară ne poate priva de multe răsplătiri cerești și ne poate îndepărta de Dumnezeu. Matei 6:19-21 ne învață să strângem comori în cer, pentru că acestea sunt eterne. Există persoane care adună mulți bani în timp puțin, beneficiind de un context favorabil. Alte persoane doresc să le concureze pe primele și lucrează extrem de mult pentru a avea aceeași situație materială. Acestea sunt situațiile în care timpul este „vândut” foarte ieftin, pe lucruri pământești. În alte situații, lenea joacă un rol important în pierderea timpului. Din nefericire, timpul pierdut este irecuperabil. Acestea sunt tranzacțiile cele mai păguboase pe care un om le poate face, în perspectiva veșniciei sale. Nu doresc să fiu înțeles greșit. Încurajez fiecare persoană să acorde timp pentru lucrurile de care este interesată, dacă aceste pasiuni nu încalcă morala creștină. După ce lucrez câteva ore în domeniul spiritual, eu însumi mă simt epuizat și doresc să mă relaxez. Nu consider că acest lucru este greșit. Însă când pasiunile noastre pământești predomină și ne ocupă majoritatea timpului, atunci situația este îngrijorătoare. Înseamnă că Dumnezeu nu reprezintă o prioritate în viața noastră. Apostolul Pavel ne spune că toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată a lui Isus Hristos, care va analiza lucrarea noastră (2 Corinteni 5:10). „Răul” despre care se vorbește în acest verset se referă, în original, la lucrurile lipsite de importanță pe care noi le facem și pentru care nu vom fi răsplătiți.

          Noi trebuie să rămânem în Isus Hristos pentru a putea rodi (Ioan 15:1-11). Despărțiți de Isus Hristos nu putem face nimic, după cum și mlădița este moartă fără viță. Dacă însă rămânem în El, noi vom aduce mult rod. În acest fel, Dumnezeu Tatăl va fi proslăvit și noi vom fi adevărați ucenici ai lui Isus Hristos. Bucuria lui Isus Hristos va rămâne în noi și bucuria noastră va fi deplină.