Diferențele de opinii pe tema darurilor duhovnicești au creat multe disensiuni în biserica creștină. Numeroasele divergențe au produs durere, invidie și ură între creștini. Nici măcar apostolul Pavel nu a vorbit despre daruri fără să aducă în discuție dragostea lui Dumnezeu, o cale nespus mai bună, așa cum el însuși o definește. În schimb, în mediile creștine, majoritatea controverselor au avut loc lăsându-se deoparte dragostea la care ne-a chemat Isus Hristos. Și nu este de mirare că pe cei mai mulți dintre noi nici înțelepciunea lui Dumnezeu nu ne-a însoțit în aflarea adevărului. Nu pretind că putem afla întregul adevăr în această privință dar susțin că, dacă lăsăm deoparte preconcepțiile noastre, Dumnezeu poate aduce lumină și claritate în viețile noastre. De fapt, darurile spirituale pot fi înțelese mai adânc dacă ne uităm la Ființa lui Dumnezeu, la natura Lui trinitară. Voi prezenta trei principii importante în legătură cu acest subiect controversat.

          În 1 Corinteni 12, ne sunt prezentate trei tipuri de daruri duhovnicești: lucrările lui Dumnezeu, slujbele lui Isus Hristos și darurile Duhului Sfânt. Însă în Ființa Divină există o ordine bine stabilită: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Nu înseamnă că Unul este mai de calitate decât Celălalt, ci Tatăl este primul între Egali, apoi Fiul și apoi Duhul Sfânt. Este interesant cum se reflectă acest principiu și în modul în care noi putem înțelege darurile duhovnicești. Ce ar trebui să facă un om care tocmai s-a întors la Isus Hristos? În primul rând, acel om ar trebui să vadă ce poate face pentru Dumnezeu, în timp ce se lasă modelat de Duhul lui Dumnezeu, devenind tot mai asemănător cu Isus Hristos. Apoi, Mântuitorul îl poate chema la o slujbă, în conformitate cu darurile pe care El le dă bisericii, daruri despre care ne vorbește apostolul Pavel în Efeseni 4:8-12. În final, Duhul Sfânt poate să îi dea daruri care să îl însoțească în umblarea lui cu Isus Hristos.

          Dacă privim atent la Ființa Divină, observăm că Persoanele din Dumnezeire se glorifică Una pe Cealaltă. Darurile duhovnicești au ca scop ultim glorificarea lui Dumnezeu, promovarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ și a principiilor de viață dumnezeiești. De aceea, 1 Corinteni 12 ne spune că El împarte aceste daruri după cum dorește și spre folosul altora. Oamenii sunt asemenea unor canale pe care Duhul Sfânt le folosește. Ei nu posedă darurile, ci Duhul Sfânt le deține și le dă cu un scop: zidirea altora. Deci nu ar trebui să existe niciun motiv de laudă, pentru că darurile nu se dau nici în funcție de merite, nici pentru folosul propriu. Nici măcar nu sunt ale noastre. Ce L-ar putea opri pe Duhul Sfânt să ni le ia atunci când scopul lor este îndeplinit? Nimic, pentru că aceste daruri nu condiționează mântuirea noastră sau relația noastră cu Dumnezeu. Sunt doar niște modalități prin care Duhul Sfânt ne împuternicește pentru a le fi de folos semenilor noștri și pentru a-L glorifica pe El. În altă ordine de idei, toate darurile Duhului sunt la fel de valoroase și sunt supranaturale (nu doar cele menționate în 1 Corinteni 12:7-11 sau în 1 Corinteni 12:28).

          Un alt principiu esențial al Ființei Divine este principiul autorității. Astfel, Tatăl deține autoritatea supremă, apoi Fiul, apoi Duhul Sfânt (1 Corinteni 15:24-28; 1 Corinteni 11:3). Prin urmare, viața noastră ar trebui să fie ghidată de dorința de a ne implica în lucrarea lui Dumnezeu, înainte să căutăm anumite slujbe sau daruri. Apoi, este de reținut că slujbele spirituale au prioritate în trupul lui Isus Hristos (1 Corinteni 12:28). Slujbele nu sunt superioare darurilor Duhului Sfânt. Întâietatea lor se referă la autoritate. În 1 Corinteni 12:31, Pavel ne învață să umblăm după darurile cele mai bune. Termenul folosit în traducerea Cornilescu, din limba română, nu este cel mai potrivit. Ne-ar putea duce cu gândul că „bun” înseamnă „mai de calitate”. Dar acest lucru nu poate fi adevărat, căci nu putem compara lucrurile care vin de la Dumnezeu în felul acesta. Traducerile din limba engleză sunt mai apropiate de sensul din limba originală, deoarece acestea folosesc termeni precum „daruri mai înalte”. Este evident că apostolul Pavel se referă la slujbele spirituale care au întâietate în fața altor daruri spirituale. Nu în ultimul rând, botezul cu Duhul Sfânt ține de autoritatea de a vesti Evanghelia și nu implică să ai un anumit dar spiritual sau o anumită slujbă (Faptele Apostolilor 1:8; Faptele Apostolilor 2:39; 1 Corinteni 12:29-30).