Mântuirea omului este posibilă doar în baza jertfei lui Isus Hristos. Niciun sfânt și nici fecioara Maria nu pot suplini lucrarea de salvare pe care a făcut-o Isus Hristos. El s-a coborât pe pământ, s-a dezbrăcat de gloria cerească, a plătit cu moartea pentru toate păcatele omenirii. A înviat din morți a treia zi, biruind moartea și păcatul. S-a înălțat la cer și se pregătește să-Și ia biserica la El. Așadar, Isus Hristos este singura Persoană care îi poate oferi omului iertare de păcate și o veșnicie împreună cu El. Ceilalți sfinți nu pot aduce vreo contribuție și nu au nici măcar cel mai mic merit în acest sens. Și apostolii confirmă afirmațiile de mai sus. Apostolul Petru mărturisește, în fața autorităților iudaice, că nimeni, în afară de Isus Hristos, nu poate acorda mântuirea (Faptele Apostolilor 4:12). Apostolul Ioan afirmă că viața veșnică există doar în Persoana lui Hristos (1 Ioan 5:10-13). Apostolul Pavel leagă speranțele omenirii de învierea lui Isus Hristos și ne spune că, dacă Isus Hristos n-ar fi înviat, toți oamenii ar fi fost condamnați la moarte veșnică – despărțire veșnică de Dumnezeu (1 Corinteni 15:17-23). Însuși Isus Hristos, în Ioan 11:25-26, face niște afirmații care întăresc învățăturile pe care le primim prin gura apostolilor: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată”.

          Mântuirea omului este realizabilă prin credința în Isus Hristos și nu prin alte modalități. Vreau să adaug că, în cazul celor care nu au avut oportunitatea să audă Evanghelia, Isus Hristos are tot dreptul să decidă, la judecata finală, ce verdict va da. Și doar El este în măsură să facă asta, deoarece El cunoaște inimile oamenilor și motivațiile lor. Revenind la cei care au oportunitatea să audă Evanghelia (și dacă evităm acest lucru, nu ne putem scuza că nu am avut ocazia), doresc să menționez că biserica, faptele bune, rugăciunile altor oameni, ritualurile religioase (parastase, bani dați la biserică) sau fecioara Maria nu pot mântui pe cineva și nici nu pot influența destinul etern al cuiva. Doar Isus Hristos a făcut posibilă mântuirea, prin jertfa de la Calvar, și doar El este în măsură să stabilească condițiile mântuirii. Orice osteneală omenească este inutilă în acest sens. Dacă mântuirea s-ar putea obține și altfel, atunci nu ar mai fi fost nevoie ca Isus Hristos să se coboare pe pământ și să moară pentru păcatele noastre. Biblia confirmă aceste idei în Efeseni 2:8-9, Romani 3:21-30, Romani 10:1-13. Așadar, prin credința personală în lucrarea lui Isus Hristos, se dărâmă zidul de despărțire dintre noi și Dumnezeu, păcatele noastre sunt iertate și noi primim putere de la Duhul Sfânt să ne transformăm viețile. În altă ordine de idei, credincioșii fac fapte bune pentru că sunt mântuiți și nu cu scopul de a obține mântuirea. Este adevărat că starea unui om născut din nou este validată de modul în care acel om își trăiește viața. Conform Iacov 2:17-20, o credință fără fapte este moartă. Dar faptele sunt un rezultat al credinței în Isus Hristos și nicidecum nu pot suplini credința omului sau lucrarea lui Hristos. În afara lui Hristos, toate încercările omului de a se reforma sunt în zadar, chiar dacă unii oameni reușesc să asculte de vocea conștiinței (legea morală) într-o măsură mai mare decât alții. Profetul Isaia afirmă că, fără Dumnezeu, faptele omului sunt ca o haină mânjită, deoarece, de unul singur, omul eșuează să se reformeze în totalitate (Isaia 64:1-9).