Îngrijorarea
Autor: Maria Nechita  |  Album: Ploaia târzie  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Maria18 in 01/02/2020
    12345678910 0/10 X

 

                                                         Îngrijorarea

    ”Nu vă îngrijorați de nimic! După ce în sfârșitul cap. 3, Pavel spune Filipenilor despre cetățenia lor cerească și că ÎL așteaptă pe Isus ca Mântuitor, și că trupul lor va fi schimbat, în trup de slavă și EL Își va supune toate lucrurile, le arată finalul și slava de care vor fi urmați, începe cap. 4 cu: ”De aceea” de ce? pentrucă vă așteaptă atâta slavă în cer, continuă în cap 4.”rămâneți astfel tari în Domnul, prea iubiților!” Apoi continuă cu un îndemn, iar în vers. 4,5, 6 poate veți zice că a fost tot un îndemn, însă eu am luat asta ca o poruncă: vers. 4.”Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă! Vers. 5. Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.” Vers. 6.

   ”Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.”

   Dex explică; îngrijorare = stare de neliniște SUFLETEASCĂ, grijă, frământare, frică, agitație.

   ÎNGRIJORAREA este una dintre armele omului vechi, OM care a fost răstignit împreună cu Hristos, deci și omul meu vechi, este mort, din ziua când am crezut. El nu mai există, fiindcă Omul nou în Hristos i-a luat locul în sufletul meu, în mintea mea. Sunt sigură că eu nu mai sunt omul cel vechi cu îngrijorările lui, el s-a spulberat ca praful. Sunt un om nou, în Hristos. Bine, dar de unde în sufletul și mintea mea dă târcoale ÎNGRIJORAREA? Omul cel nou este din Hristos, cel vechi este din satan. Când satan a luat în stăpânire viața omului în Eden, teritoriul și stăpânirea lui a fost sufletul omului, fiindcă duhul omului a murit, când a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului. În suflet el și-a așezat grădina lui, cu toate lucrurile lui. Toate lucrurile puse s-au cimentat, s-au întărit fiecare la locul lui. Care au fost mai prețioase pentru minte au fost mai întărite, altele nu, după cum omul a avut dragoste de ele. Sunt oameni care nu au multă îngrijorare de nimic, ei se simt bine, dar poate au alte întărituri în minte, unde sunt mai atacați; mânie, bârfă... . . cu care vor avea de luptat, după ce omul cel nou va lua în stăpânire sufletul și va începe prin Duhul Sfânt procesul de schimbare a minții, adică continuarea pocăinței. DUHUL nostru a fost făcut neprihănit prin har și prin credință. Acolo-i libertate, totul este Hristos, dar cu sufletul omul cel nou are lucru, împreună cu Duhul Sfânt, însă nimic nu atârnă de Duhul în acest proces, ci de mine și de tine, dacă suntem conștienți, că noi suntem omul cel nou în Hristos și vrem cu adevărat să scoatem afară din mintea noastră toate buruienile din rădăcină, una câte una și să veghem de exemplu când am smuls frica, plantăm în loc liniștea. Să lucrăm grădina și să o păzim, grădina sufletului nostru o lucrăm zilnic, cu deplină încredințare că noi suntem omul cel nou, în Hristos, iar cel vechi este mort. Și mizeriile rămase după moartea lui în grădina sufletului nostru, le aruncăm afară, nu le suferim  să ne strice liniștea și pacea din Hristos. După cum și lui Adam asta i-a fost porunca cu privire la grădină: „lucrează-o și păzește-o” la fel și pe noi după ce omul cel vechi a fost achitat, la cruce, duhul nostru a fost făcut neprihănit așa cum va fi toată veșnicia și sufletul ar fi putut fi, dacă nu i-ar fi rămas mizeriile vechiului stăpân în grădina sufletului nostru, în MINTE, sentimente și voință ( suflet ). Acele trebuie lucrate. Domnul zice 1 Corint. 3:9.”Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu” ne înnoim mintea cu Cuvântul, iar Dumnezeu, Duhul Sfânt care locuiește în noi ne revelează adevărul și tot cei de la omul vechi scoatem afară, curățăm până în cele mai subtile locuri ale sufletului nostru. Afară tot și PĂZIM grădina ca niciodată acele lucruri să nu mai intre. Și se poate, și-i biruință, și-i desfătare în Hristos, când se împlinește promisiunea  Fil. 4:4,5, 6 unde eu le-am zis porunci. Bucuria, Blândețea, Încrederea, (opusul îngrijorări) că atunci când aduc la EL rugăciunea și cererea mea, El ascultă. iar în vers. 7. Promisiunea: ”Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.” Amin!





Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 474
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit