Avem ”UNGEREA”!!??
Autor: Maria Nechita  |  Album: Ploaia târzie  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Maria18 in 20/05/2017
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi

                                                 

      Dumnezeu a vorbit lui Moise, despre un untdelemn sfânt făcut dintr-o amestecătură de mirodenii, cele mai mirositoare și scumpe, pe care să-l folosească pentru ungerea cortului întâlnirii, a uneltelor din cort, a lui Aron și a fiilor lui, ca să-i sfințească și să slujască ca preoți ai SĂI. Această amestecătură de mirodenii, această tămâie mirositoare, era socotită sfântă și sfinte, și sfinți erau și cei unși cu ea. Ce are pentru noi o importanță deosebită este că, această amestecătură de mirodenii, trebuiau zdrobite, pisate, ca să iasă din ele untdelemnul sfânt. Și încă o atenționare pentru noi astăzi. Această tămâie rezultată era sfântă și nu aveau voie să o folosească pentru ei, în scopurile lor și nici să mai prepare în felul acesta acest untdelemn sfânt,  ci era pentru Domnul și scopul LUI.

    Domnul Isus Hristos la cruce a fost zdrobit, pisat pentru noi până la ultima picătură, a dat totul din EL, deschizând drum Duhului Sfânt, să-și facă lucrarea desăvârșită în noi. Este lucrarea LUI și este pentru scopul LUI. Noi să-L ascultăm în totul și El ne va învăța și revela pe Dumnezeu în plinătatea Lui.

    Ce privilegiați suntem noi astăzi!! Toate aceste lucruri sfinte rostite de Dumnezeu pentru și peste oamenii din vechime, sunt umbre în noul Legământ, pentru noi. Atunci erau unși cei despre care zicea Dumnezeu să fie unși, Duhul Sfânt Se cobora peste oameni pentru diferite slujiri, în care trebuiau să fie implicați, ca preoți, împărați, profeți. Însă astăzi, Duhul Sfânt locuiește în noi. Suntem Templul Duhului Sfânt.

    Când am crezut lucrarea terminată, a Domnului Isus la cruce, Dumnezeu ne-a ”uns” cu Duhul Lui și cu putere, așezându-Și reședința în noi. A făcut din noi o Împărăție de preoți, eficienți pentru slujba de preoți ai lui Dumnezeu pe pământ. Acestă ”ungere” pe care ”fiii” de Dumnezeu o primesc, nu poate fi primită pe nici o cale omenească, în nici o religie. ”Ungerea” este primită prin har și prin credință și crește în noi prin cunoașterea Domnului, noi suntem mereu în ascensiune și ea curge peste noi, după cum o primim prin descoperirea lui Hristos în noi. ”Ungerea” nu poate fi folosită în scopuri personale, este sfântă pentru că Sursa este sfântă. Imitația ”ungerii” poate fi în religie, însă nu are eficiență, sursa ei fiind mândria omului.

     Mulțumim Doamne că avem ”UNGEREA” sfântă!! Mulțumim Tată pentru dragostea Ta pentru noi, mulțumim Isuse pentru jertfa Ta, mulțumim Duhule Sfânt că ești cu noi și în noi, până vom ajunge acasă la Domnul. Mulțumim pentru eficiența ”ungerii” Tale. Amin!!


 

 

„Când am crezut lucrarea terminată, a Domnului Isus la cruce, Dumnezeu ne-a ”uns” cu Duhul Lui și cu putere, așezându-Și reședința în noi. A făcut din noi o Împărăție de preoți, eficienți pentru slujba de preoți ai lui Dumnezeu pe pământ.”
Adevărat și foarte bine accentuat și prezentat acest adevăr fundamental. Aveți har de predicator, Domnul să fie slăvit pt că El Este și Este nepărtinitor și plin de har, bunătate, îndurare și dragoste cu fiecare om în parte. Foarte frumos și ziditor mesaj! Domnul să fie slăvit și El să vă binecuvânteze în slujire și lucrare și în toate aspectele din viața cotidiană!
Adăugat în 20/05/2017 de Ioanhapca
Eu ,d-voastră şi cele două miliarde de creştini de pe TERA, aveţi, impresia că suntem unşi Domnului!.
Aşa arată un uns al Domnului? Iubitor de sine ,iubitor de bani, iubitor de plăceri.... mai mult decât iubitor de Dumnezeu? Aceasta e starea spirituală a unui uns al Domnului?

Soră d-voastră vorbiţi despre ce ar trebui să fim , iar eu vorbesc despre am ajuns să fim. Suntem unşi dar nu de Dumnezeu, suntem unşi cu toate alifiile, ca nu cumva să ne atingă cuvântul lui Dumnezeu, când ne confruntă cu starea spirituală in care am ajuns ca plămădeală. De aceia pe dinafară suntem unşi ca o domnişoară bronzată ( ieremia 6:2), iar pe dinlăuntru suntem unşi cu răutate că ţâşnente răutarea din noi ( ieremia 6)

Comunităţile unse cu Duhul Sfânt ca ceea din Bereia, nu schimbă starea creştinătăţi, a plămădeli din ultimul veac, nici oameni unşi cu Duhul Sfânt ca Simeon şi Ana din templu, nu transformă plămădeala din templu dintr-o peşteră de tâlhari într-o casă de rugăciune.

Suntem în pragul nimiciri, datorită faptului că suntem unşi în fiecare duminică cu programe, de cinci stele născocite pentru inima noastră stricată . De aceia trebuie să ne intoarcem fiecare la la calea noastră cea rea, dacă vrem să avem altă soartă decât o va avea creştinătatea ca şi plămădeală, ca şi popor al Domnului din ultimul veac. Căci mare e urgia ( nu ungerea) cu care ameninţă Domnul pe poporul acesta

,,Ieremia 36: 7 Poate* că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului şi se va întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia şi urgia cu care a ameninţat Domnul pe poporul acesta!”


Soră, noi azi nu ne putem bucura de ungerea de care vorbiţi, d-voastră că trăim într-un trup, bolnav, intr-un trup pe moarte. Noi am fost creiaţi să ne bucurăm împreună şi să plângem împreună, iar acum e o vreme de plâns împreună, că trăim intr-o vreme postcreştină

Retrăim istoria poporului lui Dumnezeu din primul veac. Poporul acesta trăia intr-o vreme postiudaică, de aceia ei trăiau totul pe dos, când trebuiau să se bucure plângeau şi când trebuiau să plângă se bucurau. Ei ca plămădeală spiritială sau bucurat din toată inima în ziua în care Domnul Isus a fost zdrobit şi pisat până la ultima picătură. Crestinătatea din ultimul veac zdrobeşte şi pisează trupul lui Hrstos ( biserica) până la ultima păcătură, în timp ce se bucură din toată inima. Dar să nu uităm că după această ispravă la patruzeci de ani postiudaizmul a fost zdrobit, că a zdrobit trupul lui Hristos. Şi postcreştinizmul va fi zdrobit, din acelaş motiv: că zdrobeşte trupul lui Hristos

Stiu soră, noi ca şi credincioşi unşi ai Domnului avem momente când săltăm de bucurie în duhul nostru, când vedem că Dumnezeu a ascuns aceste lucruri de cei mari şi inţelepţi şi le-a descoperit pruncilor.( lucrarea minunată a lui Dumnezeu) Dar bucuria aceasta e de o clipă, că revenim la normal şi plângem , şi ne supărăm, când vedem că cu cât chemăm poporul la pocăinţă cu atât el se departă...

Oseia 11: 2 Dar, cu cât prorocii îi chemau, cu atât ei se depărtau: au adus jertfe* Baalilor şi tămâie chipurilor idoleşti,,
Adăugat în 21/05/2017 de pascaioan
Statistici
  • Vizualizări: 559
  • Export PDF: 1
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni