Strigăt din adânc

Doamne, nu vin în liniște înaintea Ta. Vin cu sufletul sfâșiat, gol. Vin cu inima care a ținut prea mult și a cedat.

Am strigat către oameni și m-au auzit greșit. Am cerut ajutor și mi s-a cerut tăcere. Am rămas în picioare când nu mai puteam și asta m-a costat sânge în suflet.

Durerea nu m-a ocolit. M-a căutat, m-a găsit și m-a doborât. Au fost zile în care m-am simțit un suflet uitat, nedorit, pus deoparte în pedeapsă. Zile în care m-am întrebat dacă mai contez.

Dar Tu ai fost acolo. Când nu m-a ținut nimeni, m-ai ținut Tu. Când nu m-a crezut nimeni, Tu ai știut adevărul.

Ai lăsat să cadă tot ce credeam că mă sprijină ca să nu mai am unde fugi decât la Tine. Ai smuls din mâinile mele oameni, siguranțe, explicații și m-ai lăsat doar cu Tine.

A durut, a ars, m-a rupt. Dar în golul acela, te-am găsit pe Tine. M-ai lăsat să cad ca să învăț să stau în Tine. M-ai golit ca să mă umpli. M-ai zdrobit ca să nu mă mai pierd. Doamne, nu sunt tare. Sunt un suflet viu pentru că Tu mi-ai dat viață.

Dacă rămân fără nimic, Tu ești totul meu. Dacă merg prin foc, Tu ești acolo cu mine. Dacă plâng, lacrimile mele cad în mâna Ta.

Nu cer răzbunare, nu cer explicații. Cer să nu-mi dai drumul. Ține-mă când nu mă mai pot ține singur. Strânge-mă când mă destram. Ridică-mă când nu mai am glas.

Și chiar dacă rămân cu răni, nu mă rușinez de ele. Sunt semnul că am trecut prin moarte și m-ai scos viu.

Tu ești Dumnezeul meu. Nu doar când cânt, ci și când strig. Nu doar când sunt un tot, ci și când sunt cioburi. Și dacă va trebui să ard, lasă-mă să ard în Tine, nu departe de Tine. Amin.
Diana G. U.