Măsurătoarea valorilor

La începutul fiecărei zile, omul stă înaintea lui Dumnezeu așa cum este: gol de putere, plin de dorințe, frământat de griji. Și totuși, Domnul, care cercetează inimile și rărunchii, nu caută la strălucirea din afară, ci la inima smerită și înfrântă. Căci este scris: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har.”

Viața omului este ca iarba câmpului: dimineața înflorește, iar seara se usucă. Dar sufletul care se încrede în Domnul este ca pomul sădit lângă izvoarele apelor, care își aduce rodul la vremea sa. Nu prin puterea sa rodește, ci prin harul Celui ce îl udă în taină. De aceea, nu te teme când treci prin uscăciune, căci Dumnezeu lucrează și atunci când nu simți nimic.

Credința adevărată se naște din ascultare. Avraam a plecat fără să știe unde merge, iar Dumnezeu i-a fost călăuză. Moise a stat în pustie patruzeci de ani, iar Domnul l-a chemat la vremea potrivită. Și tu, omule, poate aștepți de mult un răspuns — să știi că tăcerea lui Dumnezeu nu este lipsă de grijă, ci pregătire a inimii tale.

Nu-ți pune nădejdea în oameni și nu-ți măsura valoarea după privirea lor. Oamenii văd doar ce este la suprafață și, adesea, din slăbiciunea lor știu mai degrabă să rănească decât să vindece. Astăzi laudă, mâine judecă; astăzi te ridică, mâine te lovesc cu cuvântul. Căci este scris: „Blestemat este omul care se încrede în om.” Nu pentru a disprețui pe cineva ne spune scriptura aceasta, ci pentru a ne feri inima de amăgire. Numai Dumnezeu cunoaște adevărul deplin și numai El judecă drept, cu milă și cu adevăr.

Domnul nu promite drum ușor, ci prezență neâncetată. El spune: „În lume ve-ți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Acolo unde lacrimile curg în ascuns, El le numără. Acolo unde inima se rupe de durere, El o leagă. Nici o suferință purtată cu credință nu rămâne nerăsplătită.

Iubirea este semnul ucenicului adevărat. Nu iubirea care caută folosul său, ci cea care rabdă, iartă și se jertfește. Căci Hristos nu ne-a iubit pentru că eram vrednici, ci pentru că eram pierduți.

Roagă-te neâncetat, chiar și atunci când cuvintele lipsesc. O suspinare sinceră valorează mai mult decât o mie de vorbe fără inimă. Dumnezeu nu se lasă biruit de insistență, ci de smerenie. El vine acolo unde este chemat cu credință, chiar și cât un grăunte de muștar.

La sfârșit, nu vei fi întrebat câte ai știut, ci cât ai iubit. Nu câte ai strâns, ci cât ai dăruit. Nu cât ai fost lăudat, ci cât ai rămas credincios. De aceea, veghează, căci ziua Domnului vine pe neașteptate. Fii gata cu candela aprinsă, cu inima curată și cu nădejde vie.

Și adu-ți aminte: Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită și mântuiește pe cei cu duhul smerit. Amin.
Diana G. U.