O, Tată, primește a vieții închinare Căci vreau să-Ți plac în gând și în purtare; Voința mea, Doamne, supusă să-Ți fie, Doresc cu ce am să-Ți slujesc numai Ție!
Refren
În frâu să-mi pot ține sălbatica fire, Viața să-mi fie izvor de iubire, Și gândul ce-n taină în mintea mea vine, Să-l fac rob ascultării numai de Tine.
Strofă 2
Blândețea aș vrea să-mi stăpânească ființa, Să-mi fie scut în luptă doar credința, Cuvântul Tău, Doamne, să-mi fie povață, Izvorul curat și dătător de viață.
Strofă 3
O, Tată, mă tem de-a lumii amăgire, De-aceea-Ți cer în toate ocrotire; Căci cu vorba dulce și față senină Cel rău se preface în înger de lumină...
Cor
În frâu să-mi pot ține sălbatica fire, Viața să-mi fie izvor de iubire, Și gândul ce-n taină în mintea mea vine Să-l fac rob ascultării numai de Tine.
Strofă 1
O, Tată, primește a vieții închinare Căci vreau să-Ți plac în gând și în purtare; Voința mea, Doamne, supusă să-Ți fie, Doresc cu ce am să-Ți slujesc numai Ție!
Refren
În frâu să-mi pot ține sălbatica fire, Viața să-mi fie izvor de iubire, Și gândul ce-n taină în mintea mea vine, Să-l fac rob ascultării numai de Tine.
Strofă 2
Blândețea aș vrea să-mi stăpânească ființa, Să-mi fie scut în luptă doar credința, Cuvântul Tău, Doamne, să-mi fie povață, Izvorul curat și dătător de viață.
Strofă 3
O, Tată, mă tem de-a lumii amăgire, De-aceea-Ți cer în toate ocrotire; Căci cu vorba dulce și față senină Cel rău se preface în înger de lumină...
Cor
În frâu să-mi pot ține sălbatica fire, Viața să-mi fie izvor de iubire, Și gândul ce-n taină în mintea mea vine Să-l fac rob ascultării numai de Tine.
1 / 1▲
1. O, Tată, primește a vieții închinare
Căci vreau să-Ți plac în gând și în purtare;
Voința mea, Doamne, supusă să-Ți fie,
Doresc cu ce am să-Ți slujesc numai Ție!
R: În frâu să-mi pot ține sălbatica fire,
Viața să-mi fie izvor de iubire,
Și gândul ce-n taină în mintea mea vine,
Să-l fac rob ascultării numai de Tine.
2. Blândețea aș vrea să-mi stăpânească ființa,
Să-mi fie scut în luptă doar credința,
Cuvântul Tău, Doamne, să-mi fie povață,
Izvorul curat și dătător de viață.
3. O, Tată, mă tem de-a lumii amăgire,
De-aceea-Ți cer în toate ocrotire;
Căci cu vorba dulce și față senină
Cel rău se preface în înger de lumină...
C: În frâu să-mi pot ține sălbatica fire,
Viața să-mi fie izvor de iubire,
Și gândul ce-n taină în mintea mea vine
Să-l fac rob ascultării numai de Tine.